ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Eu sunt un om fără de țară,
Un strop de foc purtat de vânt,
Un rob răzleț scăpat din fiară,
Cel mai sărac de pe pământ.
Eu sunt un mag de legea nouă,
Un biet nebun, orbit de-o stea,
Ce-am rătăcit să v-aduc vouă
Poveștile din țara mea.

Eu sunt o lacrimă târzie
Din plânsul unei mii de ani,
Sunt visul care reînvie
La vetrele celor orfani.
Sunt o mustrare călătoare
De pe tărâmuri fără glas,
Și dintr-o lume care moare
Sunt strigătul ce-a mai rămas.

Eu sunt oftatul care plânge
Acolo-n satul meu din deal,
Sunt țipătul muiat în sânge
Al văduvelor din Ardeal.
Sunt solul dragostei și-al urii,
Un visător de biruinți,
Ce port blesteme-n cerul gurii,
Drept moștenire din părinți.

Eu m-am desprins dintre morminte,
Din cripte umede și reci,
De unde-aducerile-aminte
Țin straje unui gând de veci.
Și cu fiorul care poartă
Pe cei încrezători în frați,
V-am plâns la fiecare poartă
Durerea morților uitați.

Azi simt cum noaptea se coboară
Pe dimineața mea de ieri,
Cum cântul meu se înfășoară
În giulgiul veșnicei tăceri...
Și printre voi îmi duc povara
Stropit de râs și de noroi,
Căci vai de cine-și pierde țara
Ca să și-o ceară de la voi...

---- Fără țară (1916), de Octavian Goga    

În Săptămâna Mare nu prea am ajuns la denii și cu greu am făcut treabă și acasă. În perioada în care creștinii se pregătesc pentru praznicul praznicelor, Învierea Domnului, câteva organizații cvasi-anonime au făcut plângeri penale cu parfum de anii '50 împotriva mai multor persoane pentru „fapte de extremism”: de la articole sau texte despre personalități marcante care au trecut prin închisorile comuniste publicate în social media, până la opinii contrare față de Legea Vexler sau vizionarea unor filme documentare despre ororile regimului comunist, realizate în parteneriate cu instituții credibile.

Oameni plângând terorizați. Multe întrebări. Zeci de apeluri, unele de două ore. Niciunul nu a făcut ceva tendențios, ieșit din comun sau măcar ilegal. Am rămas parțial mirat, parțial siderat, mai ales că mulți se tem. Nu toate cazurile trebuie făcute publice. Majoritatea consideră că așa este mai bine pentru ei, iar decizia lor trebuie respectată pe deplin. Și așa, unii au probleme la locul de muncă sau chiar în familie din această cauză și consideră că expunerea le-ar dăuna mai mult. La asta se adaugă și diverse acte de urmările penală efectuate de „organele vigilente” fix înainte de Sfintele Paști, unde trebuie depuse înscrisuri, formulate apărări la acuzații staliniste și îndeplinite diverse proceduri, iar în unele situații trebuie dată fuga la bibliotecă pentru consultarea doctrinei de drept ca să arăți organelor că nu au dreptate.

Când creștinii se roagă în tăcere, trăind săptămâna Sfintelor Pătimiri, când își curățesc casele și sufletele, pregătesc ouă roșii și cozonaci, pe unii îi stăpânesc duhurile să terorizeze oameni, exact ca la Securitate, având ca „argumente” texte habarniste din presa mainstream și wikipedia. 

Este fascinantă această mobilizare de resurse împotriva unor români care vor doar să își cinstească eroii, însoțită de apariția diverselor pagini de social media care văd numai extremism în poporul român și de demenți care consideră că vizionarea de înregistrări cu cei care au suferit în închisori ar putea îndemna tinerii la acte de vandalism, la atacuri rasiste și altele asemenea. Cine finanțează această mobilizare care reprezintă cel mai dur exercițiu de limitare a libertății de exprimare și de conștiință din ultimii 35 de ani?

Doar disperare demonică sau incitare strategică? În orice caz, un lucru este sigur: „O să se bată cu noi și morți, iar noi o să fim alături de voi ca să ne apărați. Și morți vom izbândi!” - Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa.