ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Pomenirea Sfântului Iosif Melodul

Sfântul Iosif s-a numit Melodul sau Imnograful pentru că a alcătuit un mare număr de cântări pe care Biserica le folosește în cult până astăzi.



El s-a născut într-o familie creștină, în anul 816, în Sicilia, dar s-a refugiat în Grecia, fugind din calea invaziei arabe.
 
S-a făcut monah din tinerețe, iar Sfântul Grigore Decapolitul l-a luat cu el la Constantinopol. Amândoi au stat fermi în cinstirea icoanelor în vremurile prigoanei iconoclaste și au avut mult de suferit. Cuviosul Iosif Melodul a stat închis pentru dreapta credință vreme de 6 ani în insula Creta, iar când a rânduit Dumnezeu să izbăvească imperiul de răul împărat Leon Armeanul, Sfântul Nicolae i s-a arătat, l-a eliberat din temniță și l-a dus în chip minunat, prin văzduh, din Creta până în Constantinopol. Acolo el a strâns obște de monahi și a întemeiat o mânăstire unde a adus și moaștele Sfântului Grigore Decapolitul care, între timp, se mutase din lumea aceasta.

Odată, pregătindu-se Cuviosul Iosif cu post și rugăciune vreme de 40 de zile pentru pomenirea Sfântului Apostol Bartolomeu la care avea mare evlavie, la vecernia praznicului i s-a arătat aievea Apostolul Bartolomeu în sfântul altar și, luând cartea evangheliei de pe sfânta masă a pus-o pe pieptul Cuviosului Iosif zicându-i: „Facă-se inima ta scaun al Duhului Sfânt, iar de cântările tale să se îndulcească toată lumea”. Și, cu adevărat, Sfântul Iosif Melodul s-a învrednicit de acest dar și a împodobit slujbele bisericii cu canoane și imne, cântări preafrumoase de care ne îndulcim la slujbe până astăzi.

Sau ar trebui să ne îndulcim... Căci, în ce privește cântarea, în multe biserici este suferință. De multe ori nu există la strană un cântăreț pregătit și improvizația crează un dezastru în sufletele credincioșilor. Și asta pentru că formarea de cântareți bisericești nu pare sa fie o prioritate la noi... Apoi, în bisericile „cu pretenții” cântă... corul. Cântarea corală, polifonică, importată din Apus pe la jumatatea secolului 19 nu este însă a Bisericii. Ea este doar o încântare superficială a urechii, lipsită de dimensiunea duhvnicească a cântării psaltice și nu ajută sufletul la rugăciune pentru că nu îl conduce către starea de pocăință. Dar, dacă mergem la biserică întocmai ca la operă, este fix ce trebuie...




SF. IOSIF MELODUL ȘI... SUFERINȚA CÂNTĂRII
„SINAXAR” – o rubrică de Silviu Andrei VLĂDĂREANU,
în „LUMINA CREDINȚEI” – o emisiune Radio România Actualități din 30 martie 2025