Micuțul Arsenie, al optulea născut din cei zece copii ai familiei a venit pe lume chiar în anul în care a avut loc schimbul de populații între Grecia și Turcia. Așa a ajuns ca, împreună cu ai săi, să se stabilească după multe peregrinări în Konița, în nord-vestul Greciei continentale.

De la mama sa el a învățat smerita cugetare pentru că ea îl sfătuia să nu caute să își învingă colegii la jocuri sau să se străduiască să treacă primul linia de sosire la alergări ca să nu aibă apoi pricină de mândrie. Tot mama l-a învățat de mic înfrânarea pentru că nu îi îngăduia să mănânce înainte de ora mesei.

Micuțul Arsenie avea mare râvnă să citească din Sfintele Evanghelii și din viețile sfinților, să se roage, să postească și să privegeze. Atunci un băiat mai mare a încercat să îi zdruncine credința și a început să îi spună despre teoria evoluționismului lui Darwin. Și, așa cum sfântul povestea mai târziu, chiar s-a clătinat în credință pentru că avea numai 11 ani, dar și-a spus că și dacă Hristos ar fi doar un om bun, cum zicea băiatul acela, tot merita să îl urmeze. Și atunci Hristos s-a arătat copilului în slava Sa dumnezeiască și i-a spus: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar și de va muri, va fi viu!”. Din clipa aceea Arsenie a hotărât să se facă monah.

Timpul a trecut, el și-a îndeplinit serviciul militar, apoi a lucrat o vreme ca tâmplar pentru a-și ajuta familia și, la vârsta de 26 de ani a pornit către Sfântul Munte Athos pentru a rămâne acolo călugăr. După 7 ani de petrecere ca frate și ca rasofor, sfântul a fost tuns în monahism la Mânăstirea Filoteu cu numele Paisie.

Abia în 1979 Sfântul Paisie s-a mutat la mica chilie numită Panaguda unde avea să devină atât de cunoscut și iubit și unde s-au petrecut atâtea minuni atât pentru Sfântul Paisie cât și pentru foarte mulți din cei care îl vizitau.