De două zile, spectacolul COVID se repetă: turbarea a cuprins iarăși presa, pe rețelele sociale se revarsă valuri de ură, iar grupuri de juni acneici și isterici ies în stradă și cer moarte de om. Rădăcinile acestui sindrom sunt în America.

Un editorial de Dante Moretti publicat în The American Mind și pe care l-am tradus pentru cititoriiActiveNews.

*

Angoasa politică are consecințe psihice reale.

În urma victoriei zdrobitoare a lui Donald Trump în fața vicepreședintei Kamala Harris, rețelele de socializare au fost inundate cu videoclipuri ale unor nevrotici, care s-au filmat în apartament sau în mașină, urlând, bătând deznădăjduiți în oale și cratițe, făcându-și bagajele sau cuprinși de convulsii, ca și cum Kristallnacht ar fi venit peste noi.

Cu această ocazie, americanii au făcut cunoștință și cu mișcarea 4B, împrumutată de la femeile sud-coreene progresiste, care intră în greva sexului pentru a face dreptate.

Evident, rețelele sociale sunt în cel mai bun caz o caricatură a vieții reale.

Doar cei mai teatrali indivizi se rad în cap pentru „drepturi reproductive” (citește: like-uri). Majoritatea oamenilor nu se exprimă într-un registru atât de exagerat.

„Memele” doar imită viața reală. Nu toți foștii alegători ai Kamalei se confruntă cu o cădere nervoasă totală.

Dar, judecând pe baza propriilor mele observații clinice, în calitate de terapeut practicant, cred că ar putea fi adevărat că un număr semnificativ de tineri americani de stânga trec printr-o criză colectivă de sănătate mintală.

Vorbesc din propria experiență, după ce, în ultimele săptămâni, am petrecut mai multe ore pe zi ascultând clienții vorbindu-mi despre vătămările provocate psihicului lor de „victoria lui Trump”.

Aceasta este versiunea lor.

Opinia mea este că cineva i-a supus pe acești copii la traume psihice. Și nu Donald Trump a fost acela.

ÎNCEPUTUL

De obicei, încep fiecare întâlnire amintindu-le clienților de ședința noastră precedentă, după care clientul continuă, de obicei, de unde am rămas, povestindu-mi despre luptele sale personale, dinamica generațională sau problemele relaționale.

Însă, de la victoria lui Trump, un număr surprinzător de mare de pacienți a trecut pur și simplu la un alt nivel.

De obicei, aud o variantă a expresiei „pur și simplu nu mai pot, pur și simplu nu mai pot”, înainte să mi se spună cu o oarecare deznădejte, că este imposibil să te concentrezi pe altceva decât pe ALEGERI.

Atunci când, după ce am ascultat angoasele politice ale unui client, îi sugerez cu blândețe că ar trebui să ne întoarcem la discuția despre moartea soțului, consumul de cocaină, panica copleșitoare când se află la volan etc., sunt ignorat ca și cum am avea nevoie de o oră clinică întreagă pentru a vorbi despre Trump, al treilea război mondial sau drepturile reproductive ale sale sau ale viitoarei sale fiice.

Poate că cel mai scandalos comentariu pe care l-am auzit a fost din partea unui client care și-a exprimat ușurarea că o rudă apropiată a sa a murit deja și a scăpat „de rahatul ăsta care vine peste noi”.

Un truism pe care l-am observat în practica mea este: „iubești ceea ce îți trezește interesul”.

Nu spun că pacienții mei cheltuiesc 180 de dolari pentru a vorbi despre alegeri pentru că nu le pasă de dependențele lor, de soții lor etc.

Dar spun că ei aleg să prioritizeze - și deci să hrănească – ura lor față de Trump. Desigur, asta le mărește suferința, ceea ce le sporește ura.

Acesta nu este un cerc vicios în care au nimerit dintr-o întâmplare nefericită. Ei au fost învățați neîncetat – de prieteni, de forumurile online, de figuri din mass media în care au încredere – că Trump este mai important decât orice altceva.

SPIRALA

Specialiștii în așa-numita psihologie pozitivă vor vorbi adesea despre tendința clienților de a se fixa fie pe o poziție de control externă, fie pe una de control internă.

Diverșii indivizi fie își vor asuma instinctiv responsabilitatea pentru problemele care apar, fie vor pasa responsabilitatea către o altă persoană, sistem sau instituție.

Un adolescent prins cu „iarbă”, dacă poziția sa naturală de control este una internă, își va recunoaște vina și își va asuma responsabilitatea, chiar dacă toți ceilalți colegi ai săi au încercat și ei „iarba” la petreceri.

Un băiat a cărui înclinație naturală este una externă va invoca presiunea colegilor sau va insista că părinții prietenului său au spus că este în regulă să fumezi „iarbă”.

Deși un tip de poziție nu este neapărat mai bun decât celălalt, poziția externă de control tinde să încurajeze victimizarea.

Adesea, aceasta trebuie să fie contrabalansată de concentrarea asupra interiorului pentru a facilita acțiunea și ameliorarea.

Asumarea unei responsabilități radicale pentru propriile probleme este un motor esențial al schimbării.

Lucrez cu unii dintre clienții mei de ceva timp, iar mulți au învățat treptat să își mute poziția de control în interior. Acest lucru i-a ajutat în demersurile lor pentru o mai bună sănătate mintală.

Dar o trăsătură pe care am observat-o în rândul clienților mei obsedați de Trump este că, atunci când apare omul portocaliu, ei se întorc instantaneu la o poziție de control extern.

După alegeri, mulți dintre ei au făcut pași mari înapoi în munca noastră comună.

Unul dintre clienți, chiar, a revenit la obiceiul de a consuma cocaină, după trei luni de abstinență pentru că „Acum, la ce bun?”.

Un alt client, care se luptă cu depresia, a declarat că a stat în pat și a „zăcut” două zile în șir. Alții au amenințat că vor rupe legăturile cu părinții sau rudele, pentru că nu știu cum ar mai putea sta cu ei de vorbă după ce au votat cu Trump.

Acești clienți se întorc în spirală la o poziție de control externă.

MANIPULAREA

Elementul tragic în toate aceste cazuri este că aceste persoane fragile au fost întrerupte violent în procesul lor de vindecare, de un rău complet imaginar, proiectat în IMAX cu mustăți de Hitler în paginile revistei The New Republic, difuzat de la pupitrul prezentatorului de la CNN și, în general, băgat în capul tuturor celor din cercul lor de încredere.

Deși eu personal am ca principiu să nu-mi împărtășesc niciodată convingerile politice, unii terapeuți încurajează complexele de persecuție ale clienților lor prin adoptarea unor abordări vădit ideologice, atribuind traumele „sistemelor” de rasism, sexism sau homofobie.

Efectele unei asemenea abordări sunt exact cele la care vă așteptați: opusul unui ajutor.

Dr. Paul Conti, psihiatru format la Harvard și la Stanford, a explicat ce anume înseamnă o bună sănătate mintală.

Potrivit lui Conti, cineva care prezintă o bună sănătate mintală și, prin urmare, poate fi considerat „bine adaptat”, cultivă o atitudine de recunoștință și un sentiment de autonomie personală.

Ținând cont de această definiție, nu trebuie să fi psihoterapeut calificat pentru a înțelege cum sănătatea mintală s-a deteriorat atât de grav în ultimii 20 de ani, în special celor de stânga.

Când părinți, învățători, profesori și oameni de stat adoptă o retorică a ingratitudinii și dependenței, nu este de mirare de ce o mare parte a populației suferă de anxietate, depresie și compulsie.

Desigur, râdem de progresiștii de TikTok care se rad în cap și urlă în mașini. Dar trebuie să înțelegem că nu acesta este răul cel mai mare.

Cei care se dau astfel în spectacol sunt cel mai probabil niște actori oportuniști, care își abandonează ideile politice la fel de ușor cum și le însușesc.

Dar nu ar trebui să râdem de cei care renunță la abstinență sau se izolează din cauza victoriei lui Trump. Ei sunt cu adevărat bolnavi, iar actorii ideologici malefici profită de disperarea lor pentru a dobândi influență personală, terorizându-i cu temeri inventate și apoi abandonându-i și lăsându-i pradă consecințelor psihice.

În țara noastră există o criză de sănătate mintală – asupra acestui lucru putem fi cu toții de acord.

Dar colportorilor Sindromului Deranjamentului Trump nu pare să le pese că atitudinea lor cinică și apocaliptică poartă o parte din vină.