ascultă articolul

TUPEU DE CARTIER / Generalii Pentagonului acuză Turcia că îi pune în pericol pe soldații americani și, drept consecință, se declară ”profund îngrijorați”.

Ar fi vorba despre cei 900 de soldați dislocați în nord-estul Siriei, care oficial luptă împotriva ISIS împreună cu Forțele Democratice Siriene (SDF) conduse de luptători kurzi. La rândul lor, kurzii sunt considerați teroriști de către Ankara. Raidurile Turciei din ultimele zile, preambul al unei operațiuni terestre (potrivit lui Erdogan), au legătură cu recentele atacuri teroriste de la Istanbul. Cum știm, turcii i-au acuzat pe americani că au instruit-o pe femeia care pe 13 noiembrie a detonat una dintre bombe.

Până în 2011, Siria era o țară relativ stabilă. Apoi președintele Bashar al-Assad a devenit indezirabil pentru Pentagon, din motive ”geostrategice”. Revoluția colorată a lui George Soros a eșuat lamentabil la Damasc. Sub pretextul că luptă cu teroriștii, americanii au ocupat teritorii din nordul Siriei, în timp ce Assad a apelat la ajutorul Rusiei și al Iranului. La rândul ei, Turcia i-a bombardat pe kurzii retrași în Siria, combinați cu Pentagonul. Țara a devenit astfel un sângeros câmp de luptă similar Ucrainei, occidentul punând responsabilitatea ororilor războiului exclusiv pe umerii lui Assad (medic oftalmolog și ofițer de profesie, cu studii inclusiv la Londra).

La fel ca în Ucraina, au existat milioane de refugiați și zeci de mii de morți. O tragedie de mari proporții, dar care nu a ocupat nici 1% din spațiul de emisie al televiziunilor occidentale, în comparație cu ”show-ul Zelensky”. Iar atunci când au abordat subiectul, jurnalele de știri au avut un singur obiectiv: distrugerea regimului Assad.

Marile puteri nu au nevoie decât de simple pretexte pentru exercitarea forței în raport cu țările neputincioase. Cu precizarea că unele astfel de pretexte au la bază motivații bine întemeiate, iar altele se sprijină pe minciuni sfruntate.

Moscova a pretins că ”operațiunea specială” din Ucraina este un răspuns la crimele lui Zelensky asupra minoritarilor ruși, pe lângă pretenția Kievului de a adera la NATO. La rândul ei, Casa Albă spune că acționează cu trupe în Siria pentru a stârpi ISIS (înainte de un alt posibil 9/11), în ciuda opoziției ferme a autorităților de la Damasc. Ambele sunt încălcări clare ale ”dreptului internațional” prin folosirea forței în afara propriilor granițe, sub diverse motivații. Ambele generează tragedii cumplite.

Așadar, să lăsăm la o parte ipocrizia. Occidentul trebuie să arate ireproșabil, înainte de a veni cu lecții aspre de moralitate și drept internațional.

De pe ce poziții condamnăm vehement Rusia, în timp ce continuăm să întreținem măcelul din Siria încă din 2011, cu victime civile și pagube materiale cel puțin la fel de dureroase?