ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În iarna lui 1977 la Bâlea lac s-a produs o tragedie, trecută la vremea aceea sub tăcere de regimul comunist. Am fost de față la deznodământul celor atunci întâmplate – iar ziariștilor de la Evenimentul zilei, care aflaseră de caz, le-am spus în câteva cuvinte (5 ianuarie 2002): „Îmi aduc aminte de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Eram elev la Școala militară de ofițeri din Sibiu, și, într-o  duminică,  ca mai toți colegii din pluton, mă aflam în cazarmă. Am fost alarmați, îmbarcați într-un camion și duși la Bâlea lac. Nu ni se spusese pentru ce. Am ajuns acolo îngrozitor de greu, în munți, șoseaua era înzăpezită și înaintam cu mare dificultate. Pe porțiuni lungi deszăpezeam înaintea camionului. Ajunși la destinație  am înțeles despre ce era vorba. Deși nu mai văzusem vreodată o avalanșă, mi-am dat imediat seama că sub muntele de zăpadă prăbușit de pe versant pe lac nu mai putea să trăiască cineva. Localizam trupurile cu sonde metalice și din plastic, și apoi săpam copci prin care le scoteam. Aici un elev, dincolo altul, parcă ținându-se  în brațe. Puțin mai târziu și profesorul Schuller. 23 de oameni, elevi și profesori (2 sau 3, cred). Cu puține excepții, de sub apa limpede precum cristalul se iveau fețele unor morți frumoși. Pe care care mi le mai amintesc numai vag. În schimb, am și acum vii în fața ochilor fețele strivite de durere ale părinților – opriți de autorități la Bâlea Cascadă. Ochii fiecăruia dintre ei, implorând să le spui că băiatul sau fata lor a fost găsită și că trăiește, este imaginea cea mai terifiantă pe care am văzut-o vreodată cu ochii mei. O imagine de care n-am scăpat nici după 25 de ani și de care, știu sigur, n-am să scap niciodată."

*Mândra nu-i din sat cu mine,/ Pân' la ea sunt trei coline,/ Trei coline, trei vâlcele,/ Nu știți ochii mândrii mele (1 ianuarie 2021).

*În cursul zilei de azi Arabia Saudită, Qatar și alte țări din Golf sunt așteptate să semneze la Washington un acord istoric, intermediat de președintele Trump, de încetare a unei crize diplomatice durând de trei ani și jumătate în Golf. În 2017, o coaliție condusă de Arabia Saudită a rupt legăturile cu Qatarul și și-a închis spațiul aerian și rutele maritime pentru avioanele și navele qatare, invocând presupusul sprijin al acestei țări pentru grupurile teroriste și relațiile cu Iranul. În ultimele săptămâni, Arabia Saudită și Qatar s-au aflat sub presiunea administrației Trump pentru a pune capăt disputei. Cu răbdare și inteligență, Trump a reușit pas cu pas o coaliție politică și economico-financiară de o forță incomensurabilă, singura care va reuși să contracareze forța financiară, extraordinară și ea, a globalismului satanist. Globalism satanist care nici în visele lui cele mai negre nu se aștepta să mai poată fi înfruntat de cineva, financiar, în marșul său triumfal către răul suprem. Prin ce va face azi la Washington, Trump va da sataniștilor lumii poate cea mai cruntă și neașteptată lovitură.

*De multe ori ne întrebăm ce dreptate mai e și asta când Dumnezeu îngăduie ca aceia care fac atâta rău lumii, cum sunt și conducătorii noștri, o duc atât de bine iar omul de rând care suportă răul lor parcă tot mai greu. Ne explică Sfântul Ioan Gură de Aur, între alții, cum stă treaba. „În viața aceasta tuturor li se aplică legea răsplătirii. De aceea cei virtuoși sunt cuprinși de necazuri. De aceea cei nedrepți se desfată în bunătăți. Primii sunt pedepsiți aici pentru puținele lor păcate, și în felul acesta nu vor fi lipsiți de rai. Ceilalți sunt răsplătiți aici pentru puținele lor fapte bune, și vor fi pedepsiți veșnic pentru multa lor răutate. Când ni se pare ca suferim pe nedrept trebuie să știm că asta se întâmplă cu îngăduința lui Dumnezeu, fie pentru a ne spăla păcatele, fie pentru a primi cunună.”

*Ca să înțelegem ce Dumnezeu avem. Într-una din zile Sfântul Siluan Atonitul plângea la gândul că foarte mulți creștini trăitori în lume, nefiind călugări deci, nu se vor mântui. Atunci, ca și de mai multe ori altădată, Mântuitorul i S-a arătat și i-a spus între altele: Unul ca acesta chiar și dacă o dată a zis într-o zi un Doamne miluiește, eu nu voi neatent cu el”. Ce poate să însemne la Dumnezeu a nu fi neatent cu un om (cu orice om!) putem oricare dintre noi să înțelegem - și să ne cutremurăm.