„Fără a avea intenția de a fi dogmatici, deși dogmatismul este un atribut caracteristic vârstei, după cum sublinia odată Nicolae Manolescu, vom încerca, folosind, în principal, deslușirile Sfântului Grigorie Palama, să găsim firul ce călăuzește poezia lui Vasile Voiculescu pe aspra cărare spre Lumină.

Cărarea ne va conduce, sperăm, dinspre zona manifestă a spectacolului privirii, ca necesară contemplație, prin năzuința arzătoare a inimii către tărâmul în care revelația Luminii devine posibilă. Manifestarea Luminii va fi căutată pornind de la imagine, urmărindu-se dihotomia idol – icoană, reflectată în poezia din volumul Pârgă, unul pe care noi îl considerăm a fi de referință. Vom încerca a releva eul hristomorf voiculescian prin urmărirea saltului transcendental întru aflarea scânteii de dumnezeire rămasă în fiecare dintre noi, după cădere; pe de altă parte, imagistica voiculesciană legată de acest supra-simbol al operei sale va fi urmărită, în principal în două dintre poezii, scrise la o distanță de două decenii una de alta, ambele coagulând în jurul imaginii munților sacri ai spiritualității iudeocreștine, Horebul vetero-testamentar și Taborul neotestamentar, transfigurări ale năzuinței eului voiculescian întru Lumină. Munții amintiți (vechi și puternice simboluri) sunt legați prin revelația Luminii increate, dogma creștină înglobând simbolistica vetero-testamentară a rugului aprins în icoana Maicii Domnului, icoană pe care Voiculescu va avea prilejul să o vadă la mănăstirea Antim, locul unei întâlniri providențiale a unei părți a intelectualității românești căutătoare de Adevăr, precum și a unei părți a reprezentanților monahismului de la noi, cu părintele spiritual Ioan cel Străin (Ivan Kulîghin), alungat de către bolșevici, împreună cu ceilalți trăitori întru Domnul de la mănăstirea Optina și eliberat (împreună cu mitropolitul Rostovului, al cărui duhovnic era la acea dată) de către Armata Română dintrun lagăr de concentrare din preajma orașului Rostov pe Don. Alături de cele șapte narațiuni din culegerea alegorică și inițiatică Pelerinul rus, culegere ce reprezintă, după Roxana Sorescu, modelul narativ al povestirilor voiculesciene, scrisoarea părintelui Ioan cel Străin, a cărei lectură hermeneutică ne este relevată de către părintele Andrei Scrima, reprezintă puținul palpabil lăsat nouă din «tezaurul» salvat de flăcările pojarului ce a pârjolit, a câta oară, partea noastră de Europă. Impalpabilul, ce a înfricoșat regimul de tristă amintire, altoit și la noi, cu forța brută, sa transmis din mintea și inima părintelui ortodox rus înspre cele ale intelectualilor și călugărilor români grupați în jurul Rugului Aprins” (pp. 73-74).

„Vasile Voiculescu, prin martiriul său în închisorile comuniste, cu coloana vertebrală ruptă la interogatorii dar fără a-i putea fi frântă verticalitatea, voința ce venea dintr-o credință organică în mântuitorul nostru Iisus Hristos, este o piatră pe care neamul nostru se poate sprijini, o piatră asemenea multor altora ce stau la temelia românismului.

Nevinovați precum porumbeii și înțelepți ca șerpii, mărturisitorii lui Iisus Hristos din orizontul Rugului Aprins, și nu numai ei, au păstrat aprinsă fărâma de dumnezeire din omul acestor plaiuri mult încercate, contribuind la mărirea comorii neamului, comoară ce va conta în cumpăna de la capătul acestei lumi. Căpitanul Tomuț (proiectând «o expresie megalomană, caricaturală, grotescă» - prin inserarea unei fraze cioraniene din Schimbarea la față a României și prin schimbarea trăsăturilor unor protagoniști - în viziunea deconstructivistă postmodernistă a ecranizării povestirii lui Voiculescu de către Pintilie) va prefera, asemenea eului voiculescian, ieșirea definitivă (și, mai ales, definitorie) din scena lineară a mundanului pentru a plonja, întru ridicare, în lumina «jarului aprins», închipuind, astfel, crucea, simbol în accepțiune palamită al Creatorului său” (pp. 189-190). „Ajunși cu defrișatul în punctul acesta, capăt posibil pentru o relansare, ca să refolosim imaginea lui Jean-Luc Marion din introducere, considerăm că a noastră carte aruncă un dram de lumină asupra rostului creștin din opera lui Vasile Voiculescu - o lumină născută din scânteieri de inspirație și nu chiar foarte multă transpirație, dacă e să mărturisim ceva până la urmă -, care va ajuta «iubit cetitoriul» să pătrundă miezul creației unui autor profund credincios, un autor care a scris inspirat, în mare măsură, și care a topit vâna adâncă a tradiției în creuzetul inimii de Iubire arzânde, șlefuind, apoi, cu migală și artă, diamantele rezultate. Personalitate complexă, cu un destin pe măsură, curmat pe nedrept, Voiculescu s-a urnit greu pe panta poeziei, arta sa având nevoie de o perioadă lungă de gestație în mintea și în inima ocupată de acei «frați dușmani» de care amintea Doinaș. Când această ocupație a-ncetat, când poetul a ajuns să pășească pe calea isihiei, întreaga experiență artistică și de viață s-a distilat în athanorul care i-a devenit inima cu mintea împreunată’ntru Lumină. Atunci, s-a dăruit pe sine, asemenea Celui pe care L-a căutat o viață întreagă, pe felurite căi. Din darul său, am primit și noi o frântură, pe măsura inimii noastre, încercând a o oferi mai departe, celor care or fi având nevoie de el” . (p. 344)

Sorin Gheorghe Suciu

Rost creștin în opera lui Vasile Voiculescu, Editura Doxologia, Iași, 2022

„Să spunem din capul locului că cercetarea lui Sorin Suciu asupra operei lui V. Voiculescu este una completă, nu doar prin extensia ariei de investigare textuală și acoperirea riguroasă a bibliografiei critice, dar mai ales prin adâncimea inserțiilor interpretative. Completitudinea nu constă numai în panoramarea unui spațiu cât mai larg, prin explorarea exhaustivă a obiectului; ea privește în primul rând atingerea zonelor de profunzime, a imensului rezervor subtextual, pat germinativ al simbolurilor. Spre acest substrat fertil se îndreaptă cu predilecție exercițiul exegetic, autorul descoperind pas cu pas ceea ce textul acoperă. Suntem martorii privilegiați ai unui travaliu „arheologic”, de depliere a celor mai discrete pliuri textuale, și – complementar – ai unui demers restaurativ, de cuprindere a sensurilor, fidel întru totul definiției originare date lui comprehensio, conform tradiției hermeneutice.” - Din prezentarea cărții la Doxologia, de unde o puteți și comanda

Sorin Gheorghe Suciu este și câștigător a două Concursuri ActiveNews, cu eseurile

Sorin Suciu: (până mai) Avem o Țară! ESEUL Câștigător al Concursului ActiveNews de Sfintele Paști și

Traducerea unui dialog imaginar dintre Gábor Bethlen și Iancu Avram. Sorin Suciu - CONCURSUL ACTIVENEWS