Îmi cer iertare

Îmi cer iertare foarte rușinat,
Îmi pun cenușă-n cap, cum se cuvine.
Ce am avut eu, Nicușor, cu tine?
Din suflet sper că nu te-ai supărat!

Am zis c-ai fi un mare dobitoc
Și că arăți ca iapa lui Terente,
Că nu te-au lecuit cu tratamente
Și ai un neuron, sau n-ai deloc.

Am fost răuț că te-am numit așa,
Hai, iartă-mă să fim ca înainte,
Că am văzut că crezi în cele sfinte
Și alea zic că-i bine a ierta.

Am zis de Mirabela ce am zis,
Au fost doar răutăți nerușinate:
C-ar arăta din față ca din spate
Și-ar fi reclamă pentru sifilis.

Cum am putut să spun așa prostie?
Mă tot gândesc și-mi vine să mă tai!
Am fost invidios că tu o ai
Și n-am avut noroc de-așa soție.

Am zis de useriști că-s niște slugi,
De Oana și Diana că-s trompete
Și m-am jurat că sunt băieți, nu fete,
Că nu există fete așa răpciugi.

O altă răutate nemiloasă,
Nici nu-nțeleg de ce am spus așa,
Diana e frumoasă ca o stea,
Și Oana este încă mai frumoasă.

Am apus atâtea lucruri care dor,
Că-mi vine să mă duc la mănăstire.
Ar trebui să-ți spun doar de iubire...
O să mă ierți vreodată, Nicușor?

Că ne-ai scăpat de ruși, că ești erou,
Că ești frumos ca floarea de lalea,
Dar, ca să știi, în apărarea mea,
Eu și de Bolo am spus că e un bou.

De azi iubesc și blugul și banana,
Și nu mai spun de hering nimic dur,
Fă-mi loc, te rog, să te sărut în cwr,
Fix între Godină și Blandiana.