ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


A început sarabanda încălcării promisiunilor electorale cu care actualul președinte se zice că ar fi fost ales. Concomitent cu ea a continuat șmecheria punerii în funcții și „betonarea” protejaților împotriva valului schimbării ce va să vină odată cu instalarea noului Guvern.

Un banc spunea că un șoricel era fugărit de o pisică și convinge o vacă să îl ascundă în fundul ei. Șoricelului îi rămâne însă coada afară, iar pisica o vede, îl scoate de acolo și, după ce îl spală, îl mănâncă. De aici se trag următoarele concluzii aplicabile și cazului nostru:

  • Concluzia întâia: nu oricine te bagă în rahat îți vrea răul!
  • Concluzia a doua: nu oricine te scoate din rahat îți vrea binele!
  • Concluzia a treia: dacă tot te-ai băgat în rahat, măcar intră complet!

Concluzia întâia

Autorul primei mari modernizări a porții de intrare principale aeriene în România, Aeroportul Internațional Otopeni, a fost un mare aviator, pe nume și gradul său militar, generalul Dumitru Puiu. Acesta a adăugat o a doua pistă, a construit actualul și unicul hangar deținut de TAROM, precum și aerogara actuală. Greșit îndrumat de către politrucii militari de atunci, care nu cunoșteau legislația aeronautică civilă, a construit a doua pistă după criterii militare și nu civile, referitoare la distanța dintre cele două piste, chestiune ce se va dovedi o mare problemă după 1990 și până în prezent. Această distanță prea mică dintre cele două piste nu permite executarea de apropieri paralele și concomitente și astfel se reduce traficul aerian ca volum cu minim o treime. În plus, pista inițială nu are prevăzută o cale de ieșire la capătul dinspre Tunari, ceea ce face ca aeronavele mari să fie silite ca, după aterizare, să întoarcă la capătul pistei și să ruleze înapoi pe ea încă jumătate din lungimea acesteia până la prima cale de ieșire, ceea ce iar reduce traficul aerian.

Implicat puternic în evenimentele din decembrie 1989, generalul Puiu a decedat în condiții dubioase imediat după acestea, lăsând multe semne de întrebare în urma sa.

Cocoțat pe scaunul de ministru al Transporturilor pentru că a fost singurul în stare să rezolve problema flotei comerciale naționale printr-o vânzare dubioasă și scandaloasă, ce face subiectul dosarului Flota, Traian Băsescu și-a adus prietenul și vecinul de scară din Constanța, Doru Brutaru, la cârma companiei TAROM și împreună au condus acțiunea de distrugere a aviației civile naționale în numele modernizării ei.

Astfel, la Otopeni, unicul hangar a fost trecut în proprietatea companiei de stat TAROM, împreună cu un bloc de pe vremea nemților și cu terenul împrejmuitor aferent, iar restul a fost dat Aeroportului Otopeni devenit regie de stat.
Cu minciunile caracteristice, Băsescu a făcut să credem că va veni o nouă eră a dezvoltării aviației și a aeroportului Otopeni și astfel a fost pusă o machetă imensă la intrarea/ieșirea din aerogară, machetă care prezenta viitorul aeroport cu trei piste, o nouă aerogară, legătura cu metroul, acces și dinspre Tunari, etc. Astăzi, la doar treizeci de ani distanță, nu este nimic din toate cele promise, deși s-au cheltuit cel puțin dublul sumelor necesare, iar mizeria, aglomerația, proasta gestionare a traficului și starea sub orice critică a pistelor și căilor de rulare din aeroport sunt legendare de-a dreptul.

Concluzia a doua

În anul de glorie 2000, ministrul Transporturilor de atunci, Anca Boagiu, a făcut un cadou imens găștii sale de partid, trecând cu titlu de folosință gratuită toate terenurile de la Otopeni companiei de stat denumite AIBO, ca un prim pas către vânzarea acesteia.

Conform tiparului cunoscut, compania trebuia să fie falimentată, ca apoi să poată fi vândută. Doar că explozia traficului aerian le-a stricat ploile PDL-iștilor de atunci, nicușoriștilor de azi, și AIBO a refuzat să moară în pofida eforturilor criminale de-a dreptul.

Pentru că aeroportul are calculat un trafic de pasageri de maximum 5–6 milioane pe an și a atins și valori aproape duble, taxele încasate au produs venituri fabuloase, ce trebuiau cumva furate din visteria statului în mod organizat și dedicat. Și uite așa s-a construit și perfecționat permanent un sistem special pentru spolierea statului. Astfel:
Au fost inventate taxe uriașe pentru fiecare serviciu disponibil pe aeroport, de la cele de parcare auto, prelucrare pasageri etc., și până la cele de aterizare, taxe ce asigurau veniturile necesare salariilor uriașe ale conducerilor și angajarea unui număr imens de persoane, fiecare pila lui X și a lui Y, bineînțeles.

TAROM-ului i s-a perceput ilegal chirie pentru terenul de sub hangar din anul 2000 și până astăzi, în valoare de circa 20 de milioane de dolari.

Spațiile comerciale din aeroport au fost trecute printr-o companie privată și apoi date cui trebuie pe șpăgi grele, despre care am aflat ulterior din scandalurile de presă.

Ca să se închidă gura angajaților, li s-au asigurat până în pandemie, în medie, 14–15 salarii pe an, prin artificii de genul: primă de Crăciun, de Paști, de Ziua Aviației etc.

Cât privește veniturile șmecherilor, cum sunt denumiți cei din conducere de către restul angajaților și chibiților de pe margine, aflăm că imediat după alegeri s-a aprobat creșterea indemnizației de ședință a membrilor Consiliului de Administrație de la 9.000 RON la 14.000 RON și, cum sunt cam patru pe lună în medie, vă las să faceți singuri calculul.

Tot la capitolul șmecheri și șmecheriile lor s-a înscris și cazul fostului director care se plimba, aidoma mentorului său PNL-ist, Iohannis, pe la congresele din țări străine și cât mai exotice posibil, împreună cu secretara lui, devenită ulterior, se pare, și soție. Cazul celui mai tânăr director general implicat în scandalul șpăgilor privind licitațiile spațiilor comerciale din aeroport a fost și el amplu relatat și s-a lăsat și cu o primă condamnare a acestuia.
Închiderea gurii presei a fost făcută în fel și chip, dacă vedem că soțul jurnalistei fanion al Antenelor, Cătălina Porumbel, este membru neremunerat în CA și lucrează pro bono pentru bunăstarea Aeroportului Otopeni, aprobând aceste mici ajustări de venituri ale celorlalți membri din CA.

Doar că cei doi mari competitori pentru preluarea afacerii, Franța și Germania, nu au mieunat degeaba atâta timp pe la ușile guvernelor și, de curând, și-au primit porția prin trecerea spațiilor comerciale din aeroport la o firmă franceză și vânzarea către un consorțiu de firme conduse de nemții de la FRAPORT (care dețin, printre altele, aeroportul Frankfurt) a unui procent de 49% din acțiunile companiei Aeroportul Otopeni.

Nicușoriștii lui pește prăjit, prin gura oracolului lor Caramitru, și la doar 69 (să nu vă gândiți la prostii, vă rog) de ore de la depunerea jurământului de președinte, au și emis directiva de vânzare completă a tuturor activelor statului, printre care și TAROM și Aeroportul Otopeni.

Concluzia a treia

Mizeria din toaletele aeroportului Otopeni, ale căror servicii de curățenie erau odinioară din oficiu arondate defunctului ex-senator Prigoană, este proverbială.

Proaspăt numitul șef la ANPC, Piedone cel Român, a făcut un raid prin spațiile comerciale și a fost întâmpinat cu urale de pasagerii care, deși plătesc sume fabuloase pentru un sandviș și alte servicii, primesc în schimb nervi, tratamente proaste, mizerie etc.

Așa încât, pentru securizarea perfectă a situației, s-a dat repede examenul de ocupare a funcțiilor de conducere atât de bănoase, în vederea asigurării pentru cinci ani de zile a "câștigătorilor”.

Cum la TAROM, coaliția PSD–PNL–UDMR a făcut condițiile de înscriere cu dedicație specială, conform celor de la Europa Liberă, un pilot cu experiență în TAROM de 30 de ani, multiplu licențiat, doctorand etc., nu putea concura, în timp ce un primar comunal sau șef de coloană auto la vreo multinațională era admis, evident că și la Aeroport va fi la fel!

Ai votat ce-ai căpătat!

Toată campania lui Nicușor Dan s-a bazat pe frică! Frică indusă fals, evident!

Frica generată de vânzarea activelor statului, de mărirea TVA-ului, de creșterea taxelor și impozitelor, de scăderea numărului bugetarilor, de legalizarea căsătoriilor homosexuale și a schimbării sexului minorilor la cererea lor, deci de valorile sorosiste.

Așa că să îi mulțumim Maiei Sandu încă o dată pentru amestecul în alegeri, nesancționat de CCR; CCR-ului care tocmai a ascuns veniturile politicienilor, ca să nu mai știe alegătorul și presa cât a furat fiecare dintre ei, lui Nicușor pentru creșterea TVA, concedierile ce urmează și restul.