Mie cel puțin îmi este cât se poate de clar că, exceptând o conjunctură extraordinară, o aliniere miraculoasă a planetelor, Mircea Geoană nu are nicio șansă de a ajunge în turul doi. Nu dispune de un aparat de partid capabil să-i mobilizeze pe cetățenii din întreaga țară și în același timp să supravegheze urnele din secțiile de votare, securizând astfel manifestarea de voință a cetățenilor. Handicapul oricărui independent este din această perspectivă major. Ce-i drept, în mod netransparent, Mircea Geoană a încercat să-și creeze un vehicul politic intitulat DREPT, cu zece parlamentari traseiști, dar acest vehicul politic nu a fost omologat de Parlament. Ca atare, nu se poate organiza în teritoriu, indiferent de ce fonduri dispune, nici în ceea ce privește alegerile parlamentare, nici în ceea ce privește prezidențialele. Din orice direcție ar fi măsurat, Geoană nu dispune de un punctaj care să-l califice pentru intrarea în turul doi. Și atunci ce așteaptă?

Într-un fel, el se încălzește pe banca de rezerve a prezidențialelor. Pentru eventualitatea în care unul sau altul dintre principalii competitori se va accidenta și va ieși din cursă înainte de termen. Cum s-ar putea întâmpla un asemenea fenomen electoral, este pentru moment un mister. Dar nu este imposibil. O asemenea răsturnare spectaculoasă de situație s-a mai petrecut atunci când Traian Băsescu i-a luat locul lui Stolojan în competiția prezidențială. Iar opinia publică a fost electrocutată. Într-o asemenea măsură, încât Băsescu a devenit președinte. Și a stat zece ani la Cotroceni, cu două suspendări. Deci, teoretic ce puțin, istoria s-ar putea repeta. De pildă, Marcel Ciolacu s-ar putea să fie confruntat până la alegeri cu crize sociale succesive și atât de puternice încât să-l scoată din cursa prezidențială. Asta nu s-ar putea întâmpla decât în măsura în care în bugetul statului nu ar mai exista niciun fel de resurse pentru a opri la timp hemoragiile care inevitabil vor fi declanșate. Sau dacă va comite în plan intern și extern gafe monumentale. O răsturnare de situație este posibilă, tot teoretic, și în cazul generalului cu patru stele Nicolae Ciucă, în promovarea căruia PNL a investit deja o căruță de bani și eforturi consistente. Dar dacă niciunul dintre cei doi oameni politici cu spatele acoperit de bazine electorale consistente și aparate de partid bine unse nu capotează sau nu este ejectat din cursă în urma vreunui scandal de mari proporții, atunci ce speranțe mai are Mircea Geoană?

Are speranțe. În turul doi, își poate tranzacționa o parte dintre procentele obținute în primul tur. Iar tranzacția cea mai convenabilă va fi în beneficiul lui Marcel Ciolacu. Din simplul motiv că cele mai multe voturi pe care le va obține Geoană provin din electoratul social-democraților. În turul doi, Geoană poate trece cu arme și bagaje în tabăra lui Ciolacu, obținând la schimb o promisiune fie pentru o importantă funcție guvernamentală, cum ar fi de exemplu portofoliul externelor, fie o poziție internațională.

Cam așa se execută trocurile politice și electorale în România acestor ani.