ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Întotdeauna, începând din decembrie 1989, am declarat deschis cu cine am intenția să votez și care sunt argumentele care stau la baza opțiunilor mele electorale. Deși aparent, un jurnalist independent cum am fost, sunt și voi fi, trebuie să fie cât se poate de obiectiv și nu are dreptul să cadă pradă propriilor convingeri politice, eu într-o altă logică, în opinia mea mai sănătoasă, am crezut și cred că este cinstit ca cititorii sau cei care mă ascultă să înțeleagă modul în care gândesc și, în funcție de acest lucru să ajungă la propriile concluzii. Răspunzând singur la întrebarea dacă eu am sau nu am dreptate atunci când mizez pe un jucător politic la prezidențiale și pe un partid și nu altul la parlamentare. Voi proceda, în cele ce urmează, la fel ca și în rundele anterioare de alegeri. 

Singurul candidat prezidențial care are demnitatea de a nu-și ataca niciun adversar deși dispune de informațiile necesare, într-o măsură mai mare decât ceilalți competitori, chiar prin natura poziției pe care o ocupă în stat, este Marcel Ciolacu. Toți ceilalți, într-o formă sau alta, într-o măsură mai mare sau mai mică, au dezlănțuit atacuri la persoană împotriva celor cu care concurează. Acesta ar fi un motiv care m-ar putea determina să-l aleg pe cel mai șmecher dintre politicienii români și care este sau joacă rolul celui mai onest dintre aceștia. Totuși, nu voi pune ștampila pe numele lui Marcel Ciolacu. Nu o fac pentru că acesta este socialist, iar eu nu prea împărtășesc doctrinele de stânga. Și mai există un motiv încă și mai important. Marcel Ciolacu se află la putere de mai mulți ani, într-o combinație împotriva naturii cu Partidul Național Liberal. În calitate de asociat al generalului cu patru stele Nicolae Ciucă, iar mai nou în calitate de premier, el a susținut în mod activ o serie întreagă de politici care au determinat alinierea României alături de tabăra europeană și transatlantică a progresiștilor de tip neomarxist. Nu ne-am consolidat în acest interval de timp suveranitatea, ci dimpotrivă, din această perspectivă am avut de pierdut. Și, în fine, nu-l voi vota pe Marcel Ciolacu, întrucât atât mâna sa dreaptă în persoana lui Sorin Grindeanu cât și mâna sa stângă în persoana lui Florin Tudose au condus România în calitate de premieri pe un drum încă și mai greșit, făcându-se vinovați din servilism sau din alte motive de înstrăinarea unora dintre cele mai importante resurse de care dispune sau ar trebui să dispună națiunea română. Iar dacă Marcel Ciolacu va câștiga prezidențialele, așa cum este probabil că se va întâmpla, există pericolul ca unul dintre cei doi, mâna sa stângă sau mâna sa dreaptă, să fie nominalizat pentru un nou mandat de premier. 

Mă consider liberal, de nuanță libertariană și din acest motiv ar trebui să votez la prezidențiale cu candidatul Partidului Național Liberal, iar la parlamentare cu reprezentanții PNL. Nu voi face acest lucru. Pentru că, așa cum am arătat de mai multe ori, PNL în ultimii zece ani și-a pierdut treptat atât substanța națională cât și substanța liberală. Partidul, în ansamblul său, se identifică într-un mod, din punctul meu de vedere, extrem de periculos, cu progresiștii de tip neomarxist. Iar cei patru premieri liberali, numiți sub cele două mandate ale lui Klaus Iohannis, la fel ca și cei patru premieri social-democrați nășiți de același Klaus Iohannis, au încetinit în loc să accelereze procesul de creștere a României în plan economic, diplomatic, militar și nu în ultimul rând, cultural. Dacă aș vota la prezidențiale cu generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, înseamnă că m-aș pronunța pozitiv în legătură cu impostura sa de la Nassiriya, cu modul incorect în care a fost promovat, cu plagiatul său legat de lucrarea de doctorat, cu cel mai mare furt din istoria serviciului secret al Armatei prin falsificarea unor state de plată pentru spioni imaginari, cu vraiștea pe care a creat-o în trezoreria partidului pentru a-și plăti panourile publicitare și pentru ca, printr-o inginerie secretizată de el însuși, să-i poată asigura lui Klaus Iohannis una dintre cele mai luxoase vile din România și desigur că nu îl voi vota pentru tentativa de a asigura mentorului său, printr-o lege dedicată unei singure persoane, dreptul de a candida la senat pentru ca ulterior alegerilor să devină președintele Senatului – deci al doilea om în stat – și să redevină președintele unui PNL pe care l-a distrus. Întrucât Partidul Național Liberal și mai ales fruntașii acestuia, care acum se află pe listele de la Senat și de la Camera Deputaților se fac vinovați pentru că au susținut asemenea politici, nu numai că nu voi vota pentru Ciucă dar nu voi vota nici pentru PNL.

Despre celelalte partide, ca și despre ceilalți candidați, nu am intenția să mă pronunț întrucât am făcut-o de nenumărate ori până în prezent.

Dar cu cine voi vota?
 
Voi vota cu un partid nou, un partid atât de nou încât nu poate fi acuzat pentru niciuna dintre contra performanțele înregistrate în România. Un partid care se pronunță pentru renașterea sentimentelor naționale autentice, pentru educație, pentru afirmarea pe toate planurile a valorilor naționale, începând cu cele legate de demnitate.
 
Voi vota deci, candidații AUR, în speranța că aceștia nu se vor face vinovați în viitor de atât de multe rele dacă se vor afla la guvernare, iar dacă vor rămâne în opoziție, în speranța că vor persevera, ridicând și atacând din toate pozițiile greșelile intenționate sau neintenționate ale celor aflați la guvernare. Și, în aceeași logică, în primul tur de scrutin, îl voi vota fără ezitare pe George Simion.

Făcând precizările de mai sus, atenționându-i astfel pe cei care mă citesc și îmi ascultă postările din seria „Ia pastila SRS!” și îmi urmăresc intervențiile din platourile de televiziune, îmi exprim convingerea că toți cei care mă urmăresc vor avea instrumentul necesar pentru a discerne și ceea ce este obiectiv și ceea ce este subiectiv în opiniile pe care mi le exprim.