În preajma tuturor campaniilor electorale, armata de poștași ai României a intrat în fierbere. Pentru că de fiecare dată factorul politic a încercat utilizarea poștașilor pentru a face propagandă electorală acelui partid care a reușit să-și înșurubeze oamenii la vârful acestei instituții. Realist vorbind, Poșta are un potențial electoral extrem de tentant pentru toate partidele politice. Cine altcineva decât poștașul poate cunoaște mai bine starea de spirit a celei mai flexibile mase de manevră, și anume pensionarii? Tot poștașii sunt și cei care, vrând-nevrând, radiografiază starea localităților până în cele mai mici cătune, cunosc nevoile oamenilor, nemulțumirile acestora, precum și speranțele pe care și le pot pune în oamenii politici. Nu mai continui cu prezentarea argumentelor de acest fel. Ele sunt mult mai multe. Și, din acest motiv, nu au lipsit nicicând tentativele de a pune mâna pe Poșta Română și de a-i transforma pe poștași în agenți electorali. Dar pentru ca o masă de manevră să fie eficientă, oamenii trebuie aduși în starea maximă de pauperizare. Fix asta se întâmplă în Poșta Română.

L-am auzit în urmă cu circa o oră pe Valentin Ștefan, directorul general al Poștei Române, despre ale cărui abuzuri am scris și în trecut, afirmând senin că instituția pe care o conduce nu dispune de mijloacele financiare necesare pentru a satisface cea mai importantă revendicare salarială a poștașilor, care de altfel și stă la baza declanșării grevei generale. Mai mult de jumătate din armata de salariați nu dispune decât de salariul minim pe economie, în ciuda faptului că îndeplinirea obligațiilor de serviciu presupune în cazul fiecăruia dintre cei care se deplasează în teren eforturi considerabile. Ca să nu mai vorbim de riscuri. Ca să nu reamintesc a nu știu câta oară cum sunt fugăriți poștașii de maidanezii pe care administrațiile locale nu reușesc să-i adune și să-i ducă la adăposturi nici măcar acum, în pragul alegerilor. Poșta, spune Valentin Ștefan, nu-și permite să le ofere salariaților cei 400 de lei pe care aceștia îi solicită în plus la salariu. Mai mult: același manager susține că pentru zilele de grevă cheltuielile vor fi imputate poștașilor. Interogat în cursul acestei dimineți de o importantă televiziune de știri, Valentin Ștefan a mințit cu nerușinare referitor la premiile anuale pe care și le dau reprezentanții conducerii acestei instituții. Pentru ei s-au găsit și s-au dat bani. Pentru amărâții de poștași, nu sunt bani.

Relativ de curând am semnalat o situație incredibilă. Poșta Română le distribuia pensionarilor – și nu numai – flyere al căror conținut era publicitate politică. În favoarea PNL. Adică fix partidul care l-a adus în această poziție pe Valentin Ștefan. L-am somat atunci să prezinte opiniei publice contractul în baza căruia poștașii erau obligați să facă o asemenea prestație. Era logic ca pentru acest efort Partidul Național Liberal, în baza unui contract legal, să vireze cuvenitele sume de bani către Poșta Română, care, la rândul ei, să aibă astfel posibilitatea de a-i răsplăti pe salariați pentru acest efort suplimentar. Nu a fost prezentat un asemenea contract. Pentru că pur și simplu nu există. Dacă vă puteți imagina o asemenea enormitate, o instituție a statului român în mod benevol s-a transformat în agent electoral. Și țin să subliniez faptul că și în eventualitatea în care ar fi existat un asemenea contract, operațiunea tot nu ar fi fost în regulă. Pentru că în prealabil, pentru o corectă distanțare politică, conducerea Poștei Române ar fi trebuit să facă oferte similare și celorlalte partide. Nu numai că opinia publică nu a primit niciun fel de explicații referitoare la acest abuz, dar el nici măcar nu a fost cercetat de către instituțiile care au obligația să investigheze orice abatere de la normele legale.

Acum, în prag de alegeri, PNL va culege ce a semănat. Generalul cu patru stele Nicolae Ciucă ține în mână o bombă cu ceas. Ca să vorbesc pe limba lui. Rețineți numele lui Valentin Ștefan, pentru că ne vom mai întâlni cu el. În anchetele legate de justiția română.