ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Acest război plutea în aer. Era, în cele din urmă, de neevitat. Iar Israelul a lovit năpraznic. Nu a mai așteptat să vadă cum decurg negocierile mult prea tergiversate ale Teheranului cu Washingtonul. Începând din noaptea trecută, drum de întoarcere nu mai există. Nici pentru Israel și nici pentru Iran.

Forțele aeriene ale Israelului, având la dispoziție cele mai sensibile informații privind amplasarea arsenalului nuclear al Iranului, bazele militare în care regimul de la Teheran pregătea rachetele cu încărcătură nucleară, precum și locațiile exacte ale liderilor militari ai Teheranului, au lovit năpraznic pe parcursul nopții trecute. Războiul declanșat este în plină desfășurare. Presa din întreaga lume analizează atât șansele pe care le au cele două părți combatante, aflate de mai mult timp într-un conflict pe viață și pe moarte, care acum a devenit ireversibil, cât și implicațiile în ceea ce privește conjunctura internațională. Ce va face Washingtonul? Ce va face Moscova? Cât de mult se vor implica cei doi aliați strategici ai Tel Avivului și, respectiv, ai Teheranului?

Sunt printre primii analiști care, chiar în pregătirea unei vizite oficiale pe care am făcut-o la Teheran în calitate de senator și șef al grupului parlamentar de prietenie România–Iran, am semnalat, atât la București, cât și în capitala Iranului, pericolul potențial de tip letal al unei prevederi constituționale, introdusă de regimul Ayatollahului Khomeini, conform căreia unul dintre obiectivele statului iranian este acela de a distruge statul Israel. Vizita la care mă refer avea un puternic caracter de diplomație parlamentară și, într-un fel, pregătea acordul nuclear care, până la urmă, a fost încheiat, prin care Teheranul se angaja ferm să oprească, sub asistență internațională, pregătirea arsenalului său nuclear. Acordul a fost încheiat, dar nerespectat de Teheran, motiv pentru care, în primul său mandat prezidențial, Donald Trump a retras Statele Unite din această înțelegere. Mai nou, au debutat negocieri între Washington și Teheran, prin care Donald Trump încerca, pe ultima sută de metri, să oprească regimul iranian de la decizia pe care și-a asumat-o în mod netransparent de a produce armament nuclear. Negocierile, din păcate, s-au împotmolit. Versații diplomați de la Teheran au tras, în mod abil, de timp. Iar Israelul și-a pierdut răbdarea.

Realitatea este că pretextul invocat ani la rând de Teheran, și anume că operațiunile de îmbogățire a uraniului, desfășurate în mare secret, vizau exclusiv crearea combustibilului necesar de uraniu îmbogățit pentru centralele atomo-electrice, s-a dovedit a fi, din capul locului, fals. Uraniul a fost îmbogățit mult peste necesarul unei exploatări pașnice a energiei nucleare, iar Iranul, care în continuare și-a propus, constituțional, dar și strategic, prin declarații fără echivoc, să distrugă statul Israel, a avansat atât de departe în fabricarea armamentului atomic, încât un conflict de mare amploare devenea iminent. Iranul fie era lăsat în pace și încurajat să adoarmă vigilența aliaților Israelului, în plină numărătoare inversă, fie era lovit în forță în toate punctele sale strategice vizând crearea arsenalului nuclear. Azi-noapte, această numărătoare inversă a fost oprită cu o duritate neobișnuită, dar și cu o precizie de ceasornic, de către Tel Aviv. Atacul executat asupra facilităților nucleare, dar și asupra unor personaje-cheie ale complexului militar nuclear, a fost devastator. Și există toate semnalele că va continua.

Firește, cum era și de așteptat, conducerea statului iranian a declarat că va riposta militar cu toată duritatea. Războiul dintre cele două state nu mai poate fi, pentru moment, oprit.

În aceste condiții, situația poate deveni explozivă la nivel regional și mondial prin implicarea aliaților strategici ai celor două state. În treacăt, dar nu numai în treacăt fie spus, România este un aliat strategic al Israelului, iar într-un conflict generalizat, decidenții de la București, așa amețiți și anesteziați cum sunt ei, vor trebui să adopte o poziție fermă legată de acest război. Dar oricât de important ar fi Bucureștiul în ecuația cu Tel Avivul, principalul actor care va reacționa este aliatul numărul unu al Israelului, respectiv Statele Unite.

Pentru moment, administrația Trump a declarat că nu este, sub nicio formă, implicată în declanșarea acestui conflict și a prevenit Teheranul ca nu care cumva să pregătească o ripostă militară împotriva statului american. Este însă o reacție pur diplomatică. Era cu neputință ca Departamentul de Stat al SUA, Casa Albă, să nu fi fost prevenite și să nu fi fost la curent, într-un mod cât se poate de oficial, anterior evenimentelor din această noapte, cu intențiile Israelului, care, de altfel, au fost cât se poate de explicite în ultimele săptămâni. Afirm acest lucru cu atât mai mult cu cât, în absența unei asistențe americane de natură militară, era cu neputință executarea cu atât de mare precizie a atacului împotriva Teheranului. Celălalt aliat strategic – și subliniez, un aliat inclusiv militar – de astă dată al Iranului este Federația Rusă. Cum va reacționa Kremlinul în fața acestei noi provocări?

În cele două întrebări de mai sus se află întreaga cheie a desfășurării evenimentelor cardinale declanșate începând din noaptea trecută