ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Plecarea acestuia de la Palatul Victoria este de neevitat. Se va produce o demisie de onoare. Sau retragerea PSD de la guvernare. Sau prin trântirea întregului guvern printr-o moțiune de cenzură. Mecanismul schimbării este în sine extrem de important. Dar ține de fel de fel de conjuncturi greu de anticipat. Ce se va întâmpla după Ilie Bolojan?

Să facem, pentru moment, abstracție de toate scenariile care se vehiculează și prin care se încearcă anticiparea modului în care actualii guvernanți vor părăsi Palatul Victoria. Să ignorăm, de dragul unei demonstrații corecte, chiar și timpul care se va scurge până la instalarea unui nou guvern. Să facem abstracție până și de scenariile vehiculate de conducerea partidelor politice, referitoare la întregul proces prin care va fi instalat un nou executiv. Și, în fine, să ne prefacem că, într-o situație de criză acută în care România pare că se scufundă, nu mai contează prea mult doctrinele și, respectiv, proiectele politice pe care le avansează diversele echipe de jucători. Și, acceptând toate aceste premize, să încercăm să anticipăm cel mai bun și, respectiv, cel mai nefericit scenariu al schimbării de ștafetă. Și să o facem ca și când acest lucru s-ar petrece mâine.

Cel care se va instala în jilțul de onoare la Palatul Victoria, indiferent cine este el și ce forță politică reprezintă, va trebui, încă din prima zi, să avanseze un proiect viabil, în primul și în primul rând de redresare economică a României. Nu mai există posibilitatea de a cârpi lucrurile. Pericolul scufundării este maxim. Se impun soluții de avarie. De natură să aducă de urgență venituri la buget. Și, în același timp, această operație pe cord deschis să nu se producă pe seama sacrificării, din nou, a celor mai vulnerabili. A cetățenilor obișnuiți. Există oare, din această perspectivă, o soluție miraculoasă?

România, amenințată de a deveni o economie junk, adică de a intra în faliment, nu mai are o altă șansă de a experimenta noi politici. Viitorul guvern nu mai poate împrumuta, indiferent de dobânzi, alți bani din sistemul clasic bancar și nici nu mai are de unde și cum să îi jumulească pe cetățeni, evitându-se, totuși, o explozie socială generatoare de anarhie. În aceste condiții, deja au fost făcute demersurile necesare, fără ca opinia publică să fie informată, pentru a apela la un colac de salvare, care poate fi Banca Mondială sau Fondul Monetar Internațional.
 
Cu banii împrumutați pe termen lung de la una sau amândouă instituțiile financiare internaționale, treptat, un guvern destoinic ar fi în măsură să țină în frâu inflația, să reducă deficitul și să investească în economie, astfel încât morișca să înceapă din nou să lucreze. Dar în ce condiții vom contracta un asemenea împrumut uriaș? Iată o întrebare la care, indiferent cine vine la Palatul Victoria, va trebui să aibă răspunsul pregătit. Experiența anterioară pe care am avut-o în anii ’90 cu cele două instituții financiare a fost rea spre catastrofală.
 
Pentru cine are memorie, nu mai trebuie să îi reamintim că s-au făcut liste cu mari combinate și chiar cu mari industrii care urmau să fie, unele, lichidate pur și simplu sub pretextul plauzibil că produceau pierderi sau vândute pe bani puțini, cu argumentul că noii proprietari, de regulă reprezentanți ai capitalurilor străine, vor investi, le vor pune în mișcare, vor crea profit, un profit din care o parte însemnată va fi destinată să reechilibreze bugetul de stat.
 
FMI și Banca Mondială și-au făcut în România treaba, utilizând aceleași rețete ca și cele implementate anterior în alte state aflate în criză. Mai departe, însă, era, este și va fi treaba guvernanților să negocieze vânzarea de active în interesul statului român și nu al altor state, prin intermediul companiilor străine. O asemenea vânzare de active, extrem de importante, trebuie făcută de un guvern responsabil în baza unor caiete de sarcini concepute inteligent și urmărite cu mare atenție pe parcursul anilor, prin intermediul consiliilor de administrație. Pentru a mă face mai bine înțeles, voi da, pe scurt, un simplu exemplu. Într-o conjunctură asemănătoare, a fost vândut către OMV-ul austriac Petrom-ul românesc, o societate de câteva ori mai mare și care, în plus, deținea importante zăcăminte de petrol și gaze. A fost bătut în cuie, așa cum era și firesc, un caiet de sarcini, care prevedea, nu mai intru în detalii, o serie întreagă de obligații asumate de noul proprietar.
 
Prin reprezentanții săi în consiliul de administrație, dar și prin intermediul altor instituții, guvernele României trebuiau să urmărească îndeplinirea obligațiilor asumate de OMV și, la nevoie, să-i penalizeze pe austrieci sau chiar să rezilieze contractul de vânzare-cumpărare. Ceea ce nu s-a mai întâmplat. Istoria s-a multiplicat în oglindă și în ceea ce privește alte asset-uri ale economiei românești.
 
La limită, România a ieșit totuși din criză, evitând încetarea de plăți, care ar fi generat un faliment de țară declarat, dar, neurmărind cu strictețe îndeplinirea clauzelor contractuale, nu a mai fost capabilă să-și asigure o relansare sănătoasă. Suntem din nou în același scenariu. Un guvern responsabil, indiferent de componența sa, indiferent de partidele care îl vor susține, va apela, de voie, de nevoie, la cele două instituții internaționale, dar va avea obligația să implementeze clauze inteligente în cazul fiecărei vânzări de active în parte și să urmărească îndeplinirea zi de zi a acestora. Numai în felul acesta, economia României, aflată în prezent pe butuci, va putea fi repornită într-un orizont de câțiva ani.

Exemple de acest fel sunt nenumărate. România, după Ilie Bolojan, va trebui regândită pe termen lung, e vorba de o evoluție pe parcursul a 20-30 de ani, relansarea urmând să fie asigurată și, în același timp, monitorizată de toate partidele politice, începând, desigur, cu cele care se vor instala la putere. Indiferent cine vine la Palatul Victoria, indiferent de partidele care vor susține noul guvern, nu va mai exista o altă opțiune prin care să fie evitată disoluția României.

 
Nota Redacției: Zvonuri: Din puț în puț - Predoiu se vrea prim!