Ceva atât de radical ar fi trebuit să cadă la primul hop. Dar, la fel ca în cazul referendumului pentru Brexit, s-a întâmplat invers, de data aceasta în favoarea „proiectului european”. Săptămâna trecută, Parlamentul European a adoptat, cu o majoritate firavă, acest raport. În mod ironic, adoptarea acestui plan de eliminare a suveranității s-a întâmplat în ziua în care alegătorii olandezi, altfel extrem de liberali și internaționaliști, au spus ca s-au săturat de elitele europene și globale care nesocotesc prioritățile naționale.

Par să se fi revoltat și cerberii de mai ieri ai Comisiei și Consiliului European. Michel Barnier, negociatorul pentru Brexit din partea UE, spune că nu vrea control UE asupra migrației în Franța. Iar fostul președinte al Consiliului European, Donald Tusk, spune că prea mult ”euroentuziasm naiv” strică.

Tăcere în toate publicațiile din cele mai mari state vestice din UE. Niciun cuvânt despre raportul federalist al lui Verhofstadt, nimic despre diluarea suveranității, nici măcar analize care să argumenteze necesitatea și beneficiile unei asemenea transformări a UE. Așa cum în tăcere s-a desfășurat și Conferința pentru Viitorul Europei, pe baza căreia s-a întocmit raportul cu pricina și care îl legitimează. Doar presa din statele central si est-europene a publicat poziții ale europarlamentarilor naționali, ale unor profesori universitari de drept. Dar chiar și în aceste țări ecoul raportului PE a fost foarte slab, ca și cum miza nu ar fi transferul uneia dintre ultimele doze de suveranitate si prerogative regaliene ale statelor.

În luna mai, șeful diplomației române de atunci, Bogdan Aurescu, a anunțat participarea, în calitate de membru, la prima reuniune informală a miniștrilor Afacerilor Externe din statele care formează grupul care cere eliminarea dreptului de veto al țărilor UE în două domenii esențiale – politică externă și securitate. „Politica externă a UE are nevoie de proceduri adaptate la noul context internațional pentru a consolida UE ca actor de politică externă, prin reacții mai rapide și, prin urmare, mai eficiente, în vreme de criză”, a fost anunțul lui Aurescu.

Aurescu, mâna dreapta a președintelui Klaus Iohannis în materie de politică externă, a arătat că utilizarea majorității calificate pentru luarea deciziilor în domeniile menționate presupune mai multă responsabilitate – o decizie luată prin acest mecanism va trebui să fie adoptată în parametri cât mai apropiați inclusiv de interesele statelor care nu au votat pentru aceasta, fiind astfel respectată minoritatea. Surse din MAE spuneau atunci că miza e găsirea unei soluții tehnice prin care să nu fie nevoie de modificarea tratatelor (un proces dificil, întrucât e nevoie de acordul tuturor statelor) astfel încât să nu mai existe blocaj pe subiecte sensibile. Așadar, procesul e la nivel de intenție.