Turneele finale ale Cupei Mondiale de rugby au început în urmă cu doar 36 de ani, în 1987, la toamnă fiind programată în Franța cea de-a zecea ediție, dar iată că foști participanți la „Mondiale” în anii ’90 au plecat deja la ceruri, după tragica dispariție la numai 49 de ani a „Perlei negre” de pe aripa Africii de Sud, Chester Williams – cvadruplu marcator de eseu în sfertul de finală pe drumul spre trofeul celei de-a treia ediții a întrecerii, din 1995, 15-12 acasă cu Noua Zeelandă, lumea balonului oval fiind îndoliată la decesul și mai prematur al ex-mijlocașului la grămadă al Irlandei în cele 4 partide ale „verzilor” la turneul final din 1999, în cea cu România înscriind chiar un eseu, Tom Tierney, care la 1 septembrie a împlinit 46 de ani, stingându-se subit acasă, implicat fiind activ la zi în capacitate antrenorală pentru IRFU, Federația Irlandeză de Rugby, încă din 2014 ca selecționer al variilor reprezentative ale alb-verzilor, iar din 2021 ca tehnician al „Talentelor Naționale” la Academia Munster, un centru de înaltă performanță.  

În urmă cu mai puțin de 4 ani, în 1999, cu nici două luni înaintea adjudecării la Yokohama a finalei în fața Angliei a ultimului turneu al Cupei Mondiale, Africa de Sud își pierdea „Perla neagră” de la primul dintre cele 3 triumfuri ale galben-verzilor Springbok, în 1995, când Chester Williams juca în sferturi, semifinale și în ultimul act cu All Blacks, după ce devenea întâiul jucător de culoare inclus în națională după anii ’80, strângând 27 de selecții în care înscria 14 eseuri și marca 70 de puncte. 

Însă nu doar țara campioană mondială la zi în rugby, Africa de Sud – și sunt doar 4 națiuni care au cucerit trofeul, neo-zeelandezii și sud-africanii de câte 3 ori, australienii de două ori în anii ’90 iar Anglia în 2003, a pierdut un jucător participant la turneul final, ci și țara fruntașă la zi în clasamentul oficial mondial al International Rugby Board, Irlanda, care devanseză pe podium Franța și Noua Zeelandă, alb-verzii insulari înclinând steagul în bernă pentru cel care a fost Tom Tierney, titular meci de meci la „Mondialul” din 1999 din Țara Galilor, mijlocaș la grămadă și în încleștarea din grupă cu România.

Se încheia atunci 44-14 pentru irlandezi pe 15 octombrie 1999, pe propriul lor teren, la Dublin, Săuan reușind eseul de onoare al „Stejarilor”, iar Mitu 3 lovituri de pedeapsă, în replică la cele 5 eseuri ale favoriților, izbutite de O’Shea – două, Ward, Tierney și O’ Cuinneagain, completați de Elwood cu transformarea tuturor eseurilor plus a două lovituri de pedeapsă, O’Driscoll „semnând” un dropgol.

Românii părăseau astfel turneul final din 1999, după ce în prealabil cedau cu 57-9 Australiei la Belfast dar și treceau cu 27-25 de SUA la Dublin, grație celor câte două eseuri marcate de Alin Petrache și Gheorghe Solomie – beiușan pe aripă care devenea în 1995 primul selecționabil din rugbiul timișorean într-un lot de turneu final mondial al reprezentativei „Stejari”, pentru care a jucat de 50 de ori între 1992 și 2001, marcând 13 eseuri și 65 de puncte, ulterior transferat la cluburi din Hexagon.

Anii au trecut iar Irlanda și România se vor reîntâlni din nou la Cupa Mondială și în cea de-a doua zi a turneului final de la toamnă, la 24 de ore după uvertura Franța – Noua Zeelandă, „Stejarii” urmând a da piept „verzilor” pe 9 septembrie la Bordeaux, unde vor întâlni apoi și campioana mondială Africa de Sud, iar apoi Scoția și Tonga la Lille, însă iată că în debutul unui an de „Mondial”, al cărui ultim act este programat pe 8 octombrie, un fost participant în urmă cu 24 de ani la asemenea reuniuni a plecat la ceruri la numai 46 de ani, dintre care ultimii aproape 10 i-a dedicat activității de antrenor federal sub egida IRFU, printre altele ca selecționer al naționalelor U19 și U20 ale alb-verzilor, dar și feminine în 7 respectiv 15, cu care cucerea Turneul celor 6 Națiuni în 2015, mai recent antrenor al „Tinerelor Talente” la Academia Munster, cunoscută grupare pentru care a și jucat, într-o carieră ce-l mai purta printre altele pe la Leicester Tigers sau Connacht. 

La acel „Mondial” la care marca și Tierney împotriva României, turneu final în care neo-zeelandezul Jonah Lomu „făcea ravagii” cu 8 eseuri, Irlanda ceda apoi Argentinei cu 28-24 în play-off-ul pentru intrarea în sferturi, Australia câștigând ultimul său trofeu grație unui 35-12 cu Franța în finala de la Cardiff.

Irlandezii au fost prezenți la toate cele 9 turnee finale, dar cel mult sfertfinaliști de 7 ori, românii întâlnindu-i apoi în grupe și la „Mondialul” imediat următor, din 2003, în Australia, unde diferența de scor a fost similară, 45-17, cu 5 eseuri marcate de favoriți și două de „Stejari” – unul de penalizare și unul izbutit de Maftei, în vreme ce Tofan și ex-timișoreanul Mihai Vioreanu au transformat. 

Iar Irlanda – România a mai avut un „episod” la turneul final la chiar ultima participare a „tricolorilor”, în urmă cu 8 ani în Albion, în 2015, atunci când, pe 27 septembrie, pe Wembley, „Stejarii” sufereau cel mai detașat eșec dintre cele 3 înregistrate în Grupa D, 44-10 (18-3), așadar cu o marjă similară a deficitului precedentelor două, insularii înscriind 6 eseuri iar elevii lui Lynn Howells unul prin Tonița, în antepenultimul minut, transformat de Vlaicu, după ce actualul antrenor al bănățenilor, Valentin Calafeteanu, egala dintr-o penalitate în minutul 11. 

„Aventura” românilor avea a se încheia la Exeter, ultimul lor joc la „Mondiale” înaintea revederii Irlandei peste exact jumătate de an, meci pierdut cu 22-32 cu Italia, după care irlandezii erau ulterior scoși la scor din sferturi de australieni, ceea ce au pățit și în 2019, la ultimul turneu final, din Japonia, unicul la care „Stejarii” n-au participat, 46-14 pentru Noua Zeelandă.

Ultima oară câștigătoare a Turneului celor 6 Națiuni în 2018, Irlanda are succese pe linie în ediția în curs a întrecerii, în plină desfășurare, câștigând cu 34-10 în Țara Galilor, cu 32-19 acasă cu Franța și cu 34-20 în Italia, urmând a juca duminică în Scoția și sâmbătă 18 martie pe teren propriu cu Anglia, după ce anul trecut „verzii” cedau „Cocoșului Galic” cu 30-24 într-un meci ce avea a se dovedi decisiv deja în etapa a II-a, cei din Hexagon recucerind trofeul după 12 ani de așteptare prin a-i devansa în ierarhia finală pe irlandezi.

Tom Tierney nu este din păcate nici pe departe primul sufletist din arena rugbiului mondial care să decedeze prematur și subit de la demararea în decembrie 2020 a așa-zisei „campanii” de așa-zisă „vaccinare”, lista cernită fiind sumbră și inacceptabil de lungă, cu practicanți și mult mai tineri ai sportului în XV între cei trecuți în neființă în ultimii 2 ani, deși clinic sănătoși și apți de efort în baza controalelor medicale pentru practicarea sportului în regim competițional. 

„Știința necesită o dezbatere liberă, orice altceva este totalitarist”, atrage atenția site-ul „Ștință bună”, goodsciencing.com, care ține evidența și actualizează cazurile de vătămare și deces între practicanții sportului în urma înțepării cu așa-zisul „vaccin” – de la medaliați olimpici până la competitori amatori, listă detaliată cu 1.229 de pierderi de vieți omenești – strict doar dintre cele care au și ajuns la cunoștința autorilor statisticii, respectiv 1.779 de sportivi suferind afecțiuni de pe urma efectelor adverse, și pe care listă – accesibilă la această legătură, se regăsesc printre mulți, mulți alții pe de-o parte atât sufletiști ai lumii rugbiului cât și pe de altă parte tineri români din diverse ramuri sportive.