ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Ce faci tu, Înfloritule? De ce ești atât de alb? E primăvară afară! 
 
Uite, e dimineața noii mele vieți! Sunt îmbrăcat de sărbătoare! Sunt bucuros de razele soarelui și cântecul păsării.

Da' a fost iarnă! Ai stat în frig și ger, în bătaia vântului și a ploii. A zăpezii care te-a îmbrăcat și ai fost gol. Fără vreo apărare.

Așa crezi tu, omule! Am stat falnic în furtună și în frig. Însingurat nu am fost niciodată. Frații mei au stat drepți lângă mine. Poate ochii mei nu-i vedeau, că erau înghețați, dar rădăcinile noastre stăteau împreunate. Îi știam acolo, în noaptea iernii. Ne era cald, acolo sub pământ. Știam că iarna trece, oricât de lungă și de grea ar fi. În gerul ei, am încercat să fim de folos păsărilor. Le-am adăpostit în sufletele noastre. Știi, omule, la noi în suflete, nu e niciodată frig și noapte!
Pentru că noi știm ce e răbdarea!

Înfloritule, poate într-o zi, primăvara nu mai vine, zise omul! Te-ai gândit vreodată la asta?

Nicicum! Zise Înfloritul! Întotdeauna vine!

Și totuși, dacă într-o zi nu mai vine și rămâi așa înghețat, ce faci?

Omul și întrebările sale!

Înfloritul își deschise și mai abitir florile. Parcă zâmbea în răsăritul soarelui.

Vezi, omule... asta face diferența dintre noi și voi! Toți suntem vii și ai Lui!

Noi însă nu ne îndoim niciodată!

Că primăvara vine!

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews