Realitățile luciferice ale vieții din zilele noastre, ne arată întunericul în care nebunii lumii trăiesc și pe care doresc să ni-l impună drept mod de viață. Prin aceasta înțelegem că, în prezent, omenirea s-a îndepărtat de Dumnezeu.

Și, nu numai atât, ci se dorește eliminarea definitivă din viața oamenilor, argumentând faptul că omenirea a ajuns la acel stadiu de dezvoltare în care nu mai are nevoie de Dumnezeu. Mai are nevoie omul de Dumnezeu?

Chiar dacă sunt mulți oameni care l-au abandonat pe Dumnezeu, El rămâne statornic în acordarea libertății ființei umane, nu se supără, nu se răzbună, nu ne părăsește în veac. El rămâne statornic în iubire față de creația lui pentru că este iubire, având îndelungă răbdare. Nu poate păcătui omenirea mai mult decât poate ierta Dumnezeu. El este acolo veșnic și ne așteaptă. El nu va abandona niciodată creația Lui, pentru că El ne iubește și pentru că Dumnezeu rămâne cu noi, indiferent de situație.

Pe de o parte, sintagma „Cu noi este Dumnezeu!” este un îndemn la răbdare și la înțelepciune. Înțeleptul Solomon ne îndeamnă să nu ne facem griji pentru că „ceea ce a mai fost aceea va mai fi, și ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare” (Eclesiast I). Și, într-adevăr nimic nu este întâmplător pentru că totul are un ritm ciclic, mereu lucrurile se repetă..., diferă doar forma, dar esența este aceeași.

Dumnezeu patronează cele trei elemente importante ale universului: spațiul, mișcarea și timpul. El face să fie zile bune, zile rele și luni bune, luni rele și ani buni și ani răi. El este totul. Dumnezeu este esența gândirii universale. Și, în această lume este loc pentru orice lucru de sub ceruri, așa cum ne spune și regele Solomon: „Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui...”. Și, cu noi este Dumnezeu. De cine ne vom teme?

Pe de altă parte, expresia „Cu noi este Dumnezeu!” este un îndemn de a ne apropia tot mai mult de Împărăția lui Dumnezeu, care nu este altceva decât omul îndumnezeit. De ce? Pentru că omul de unul singur nu poate da sens existenței lui pe pământ. Pentru că omul fără Dumnezeu se pierde, devine nimic. Este vorba de respectarea promisiunii lui Dumnezeu și despre îndeplinirea unui principiu divin.

Cum se poate ajunge la împărăția cerurilor? Simplu. Prin întoarcerea la rădăcini și prin împăcarea cu Dumnezeu. Prin respectarea poruncilor divine și prin alipirea de Hristos. Prin trăirea unei vieți cât mai simple, prin ținerea aproape de biserică, printr-o viață creștină autentică, prin pocăință și împărtășire cu Hristos. Prin a nu mai trăi în frânturi de adevăruri, în realități distorsionate, ci în duh și în adevăr.

Să avem permanent în atenția noastră etalonul vieții creștine care este Hristos.

Apoi, indiferent unde ne aflăm și ceea ce facem, fie că suntem la serviciu, fie că suntem acasă, fie că ne deplasăm sau rămânem pe loc, mintea și gândul nostru să fie la Iisus Hristos și să nu ne temem de nimic, pentru că așa cum am mai spus, cu noi este Dumnezeu!

Hristos a înviat!