ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Combaterea pandemiei nu mai are nici o legătură cu sănătatea publică. Scopul său este  înrobirea. Iată de ce.

Un editorial excepțional de Jeffrey Barrett în American Thinker pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

Pe măsură ce trece timpul, aflăm tot mai multe lucruri despre COVID-19 și vaccinurile împotriva lui.
Până azi, informația cea mai importantă și mai uimitoare despre vaccinuri este că nu îi împiedică pe vaccinați să contracteze sau să transmită virusul.

Ironia face ca CDC (Centrul pentru Controlul și Prevenția Bolilor), care este o agenție guvernamentală, să recunoască deschis acest lucru, însă alte sectoare guvernamentale merg mai departe ca și acum această informație nu ar exista.

Luați de pildă OSHA (Administrația pentru Siguranță Ocupațională și Sănătate) lui Biden, care, înainte să-i fie suspendată decizia de către un tribunal, a ordonat angajaților nevaccinați – nu și celor vaccinați – din companiile private să se supună inconvenientului unor teste COVID săptămânale. În ciuda faptului că alte departamente ale guvernului recunosc  că persoanele vaccinate transmit virusul la fel ca și cele nevaccinate.

Întreaga justificare morală de a-i obliga pe oameni să se vaccineze a era de a-i proteja pe alții, deși „ezitanții” nu doresc să riște injectându-se din cauza problemei tot mai serioase a deceselor și efectelor adverse grave legate de vaccinuri.

Dar acum știm că vaccinul este un fiasco. Nici nu poate reduce simptomele de COVID, nici nu oprește ca vaccinații să se contracteze și să transmită COVID-ul.

Și, cu toate acestea, guvernul se poartă ca și cum nimic din toate astea nu ar avea vreo importanță și continuă să impună restricții aspre celor care nu doresc să joace la ruleta vaccinului și să își asume riscurilor unor efecte adverse.

Pe măsură ce trece timpul devine tot mai evident că motivul pentru care administrația Biden nu „dă curs științei” este că obligativitatea irațională și probabil neconstituțională a vaccinării nu are absolut nici o legătură cu sănătatea publică ci, mai probabil, cu implementarea unui program universal de identificare digitală pe care guvernele îl etichetează drept „pașaport de vaccinare”.

Pentru a înțelege de ce guvernul pare hotărât să aplice pe orice cetățean de orice vârstă o identitate digitală, este mai întâi necesar să înțelegem evoluția atitudinii păturilor politice conducătoare din țările occidentale.

Aceste pături conducătoare par să își fi pierdut încrederea în cauza liberalismului clasic – libertatea individuală a omului - , care a fost dezvoltată pe plan intelectual în Occident de gânditori precum Kant, Voltaire, Locke, Mill și Spencer și care a atins cea mai limpede expresie politică în Republica Constituțională Americană.

Esența acestei revoluții în gândirea și practica politică este că a dat omului de rând protecție împotriva potențialelor abuzuri de putere din partea păturilor conducătoare.

O astfel de protecție includea teoria politică care fixa drepturile indivizilor în legea naturii și în Voința Divină, dar și instituții practice precum separarea puterilor între legislativ, executiv și justiție, domnia legii, tribunalele, Carta Drepturilor, dreptul la viață privată, dreptul de proprietate, alegerile și așa mai departe.

În ciuda unor diferențe considerabile, păturile conducătoare occidentale cădeau îndeobște de acord asupra necesității de a-i proteja pe indivizi împotriva potențialelor abuzuri de putere din partea celor care controlează instrumentele de coerciție dintr-o societate, cum ar fi poliția sau armata.

Se pare că acum nu mai este cazul.

Elitele occidentale din politică, economie și presă se întâlnesc regulat în evenimente și „școli de formare” organizate de Forumul Economic Mondial (FEM) pentru a discuta necesitatea unui cu totul alt tip de societate, în care oamenii nu mai dețin nici o proprietate personală, au puțină sau deloc viață privată, depind în mare măsură de guvernele lor pentru bunurile și serviciile pe care le consumă, pentru locul unde se află căminele lor și unde și cât de des pot călători.

Tot acest iliberalism este formulat în termenii unei noi societăți cvasi-utopice „durabile”, „incluzive”, „echitabile”, oarecum asemănătoare viziunilor sulfuroase evocate de Marx în primele sale scrieri.

Motivul renunțării la aceste idealuri tradiționale pare să fie convingerea păturilor conducătoare că aceste idealuri nu mai funcționează după Al Doilea Război Mondial.

La începutul acestei perioade, păturile conducătoare occidentale erau încă în mare măsură atașate libertăților civile, însă atașamentul lor față de libertatea economică și un guvern constrâns era considerabil mai mică decât cel al generațiilor precedente de conducători.

Apoi, din ce în ce mai mult, păturile conducătoare de după Al Doilea Război Mondial au început să se străduiască să își păstreze puterea, afirmând că ele puteau oferi într-o manieră pro-activă alegătorilor lor un nivel de bogăție economică, de siguranță economică și un mediu global de „securitate” socială nemaivăzut până atunci în istoria omenirii.

Justificarea economică a acestor promisiuni din ce în ce mai generoase era o formă de neo-keynesism.
Economistul John Maynard Keynes nu acorda nici un fel de încredere piețelor, pentru a se corecta în timpul ciclurilor economice recurente, așa că a preconizat ca guvernul să se îndatoreze pentru a „stimula” economiile stagnante în perioadele de recesiune, apoi să restituie aceste datorii în perioadele de „boom”, grație excedentelor bugetare ulterioare, datorate responsabililor economici proactivi.

Politicienii occidentali au uitat însă repede partea cu „restituirea” și, progresiv, în timpul deceniilor de după război, au mărit datoria publică până la nivelurile colosale pe care le vedem astăzi.

Băncile centrale occidentale au suprimat de asemenea ratele dobânzilor, incitând astfel companiile private și consumatorii să acumuleze o datorie privată fără precedent asupra datoriei publice.

Astăzi, piețele de obligațiuni europene și japoneze se află într-o situație atât de gravă încât doar băncile lor centrale pot lua asupra lor datoria publică.

Și, așa cum subliniază de ani buni economiștii, guvernele nu pot plăti pentru toate promisiunile pe care le-au făcut alegătorilor lor în privința avantajelor viitoare, cum ar fi pensiile, îngrijirile medicale și alte facilități, din leagăn până la mormânt.

Doar guvernul federal american are, potrivit unor estimări, o diferență de 200 de trilioane de dolari între veniturile viitoare preconizate și beneficiile viitoare promise.

Nu este deci de mirare că păturile conducătoare occidentale de astăzi renunță la libertățile occidentale tradiționale, deoarece știu că, atunci când vremurile dificile vor trece, masele vor folosi libertăți precum libertatea de exprimare, libertatea de întrunire, libertatea de a manifesta, tribunalele și alegerile ca arme, pentru a ataca „sistemele” aflate la putere.

Evident, sistemele nu vor renunța la bogățiile lor, la statutul lor și la puterea lor, și trebuie deci să găsească un mijloc de a lipsi masele de aceste libertăți periculoase, de a exercita mai multă autoritate asupra lor și de a-i transforma pe cetățenii liberi în iobagi.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews