”Pe Eminescu l-am iubit - poeziile lui sunt ca rugăciunea” - Părintele Justin

Astăzi, de ziua marelui poet național, Mihai Eminescu, va avea loc în București la ora 18.00 un marș nu împotriva, ci pentru dreptate! Un marș pentru reabilitarea memoriei marelui Eminescu, ce a inspirat un întreg neam românesc, generații de-a rândul, în fața unei legi abominabile care, datorită spiritului trădător din parlamentul bietei noastre Românii, a fost adoptată de către toate partidele de la guvernare, în ciuda opoziției fățișe a președintelui Nicușor Dan. Este vorba despre legea lui Vexler, iar nu despre Vexler.

Protestul de la București și legea lui Vexler

La fel ca și inițiatorii protestului, nici noi nu avem nimic împotriva unui om, indiferent de etnia lui, mai cu seamă că este evreu, adică din neamul Mântuitorului și Dumnezeului nostru, Iisus Hristos. Avem însă ceva împotriva celor ce flutură minciuna de la amvoanele așa-zisei democrații. Nu putem sta indiferenți atunci când marii noștri oameni de cultură sunt defăimați, ciuruiți de gloanțele cenzurii și urii. Ce aveți domnule Vexler cu Eminescu, că noi nu avem nimic cu dvs? Cum poate un creștin, ucenic al Iubirii desăvârșite, Care Și-a dat viața pe Cruce pentru păcatele întregii omeniri, să urască pe cineva? Nu vă urăște nimeni, domnule Vexler, doar că ne dorim ca nici dvs să nu ne urâți înaintașii care au modelat administrativ și cultural această țară.

Astfel, astăzi, în memoria Românului de geniu Mihai Eminescu, vă oferim un cuvânt trezvitor și însuflețitor al Părintelui Justin Pârvu, pentru cei ce vor să cinstească memoria culturii românești:

Pr. Justin Pârvu: Reacția omului de cultură

Măi, să știți că omul de cultură iese în față, strigă și răcnește, cu toate forțele lui și apără valorile pe care el le-a cunoscut și pe care le trăiește. Pentru că dacă ar fi tăcut, tot așa, de pildă un Eminescu, un Octavian Goga, dacă ar fi tăcut un Radu Gyr, un Nichifor Crainic, sau în sfârșit, oameni de mai mică talie, apăi am fi fost demult prăbușiți! Dar acești oameni, am putea spune, ca mici apostoli, au fost mereu prezenți și au strigat și s-au opus la toate metodele de întunecare a ființei noastre ortodoxe.

Dar acum, la noi, se simte foarte jenat un ziarist, se simte jenat un istoric, un om de literatură sau de cultură al momentului de față, dacă e să susțină o temă cu ordin religios, istoric sau chiar științific, căci nu există nicio manifestare de cultură, de civilizație, fără noțiunea de religie. Nu se poate vorbi de o istorie separată de istoria noastră religioasă. Este fals, de la început, cine crede că poate să înăbușe sau să înlăture o noțiune istorică fără prezența istoriei Bisericii. Nu există așa ceva!

De aceea și oamenii aceștia ai noștri, de înțeleaptă cultură, se feresc tare mult, bineînțeles și din cauza crizei noastre morale și spirituale, care este dirijată cumva de cei au căutat din ce în ce mai mult să se opună acestei lumini care este adevărul ortodox. Cu părere de rău spun că toți oamenii aceștia au înclinat, din cauza corupției, să-și pună pana în slujba răului decât în slujba binelui.

Subminarea culturii românești

Țara aceasta a mai rămas încă puțin pe verticală. Și de aceea și aici, în sfârșit, se pune accentul foarte mult să ne poată disloca și teritorial, și religios, și cultural. Pentru că așa economia a intrat în mâinile străinilor, în școli nu se mai vorbește de un Ștefan cel Mare, nu se mai vorbește de un Mihai Viteazu, de un Brâncoveanu, Caragiale, Eminescu, Voiculescu, nu se mai vorbește de un Crainic și alți apostoli.

Din ce în ce cât mai puțin să se știe, pentru că, îndobitocind un popor, îl poți duce cum vrei și unde vrei. Așa după cum vedem, și imperiile astea mari, Răsăritul nostru, dar și peste ocean la fel, toți au ajuns într-un stadiu de decadență intelectuală și morală.

Dar iată unde au ajuns azi civilizația și cultura. Mai puțină cultură și mai multă civilizație. Dar este nevoie și de cultură. Poți să ai toată civilizația, să ai toate mecanismele la buzunar… și să nu știi carte, să nu știi să le folosești…

De aceea, ce a mai rămas în oaza aceasta e România noastră. Poate că supărăm pe mulți dintre vecinii noștri, și chiar cam toată Europa, rămânând în stadiul aceste de… oarecum  înapoiați și oarecum conservatoriști și rămași pe poziția aceasta de creștin ortodox.

Doina lui Eminescu și valorile europene

Noi avem nevoie, în dragostea creștină, să îi iubim pe  toți, că toți suntem zidirea lui Dumnezeu. Dar o Europă fără România este cum ai studia, de pildă, istoria laică, fără istoria creștinismului. Nu se poate vorbi. Este atât de împletită istoria aceasta a României cu a Europei, încât suntem într-o unitate perfectă și nu se poate o Europă fără o Românie. Vorbind de  o Europă așa cunoscută, mă rog, din vremurile de acum 150 de ani.

A stat aici, a muncit pământul, a creat doina lui Eminescu, aici a creat poezia lui Alecsandri, amintirile lui Creangă, suferința cântată în ver­suri de Radu Gyr, Nichifor Crainic și toți marii noștri oameni de cultură, toți cântăreți ai vieții noastre creștine ortodoxe. De aici ar fi bine să reînnodăm firul acesta și să reluăm mai departe viața în pregătirea noastră pentru veșnicie.

Pentru cei ce defăimează cultura română

Ce să te încrezi de pildă într-un gânditor de al nostru cum că el ar putea să dea principii de viață și reguli sau îndrumări spirituale pentru o națiune ortodoxă de 2000 de ani născută și crescută în duhul unei cu totul altei lumi decât suntem acum?! Păi aceste tendințe care se încearcă acum asupra creștinismului nostru ortodox, sunt sforțări inutile, de parcă s-ar bate elefantul cu locomotiva – ca să încerci să dărâmi un obicei și o tradiție în România, sau o gândire atât de profundă și de adâncă, ce a fost pecetluită cu sângele atâtor nevoitori, pustnici, călugări, monahi și monahii, care s-au nevoit în pustietățile acestea ale țării, care au fost martirizați prin propria lor voință…

Și acum să vină un oarecare din lumea întreagă să ne spună nouă că nu e ce-a fost și cum știam noi, că noi trebuie să o luăm pe altă cale. La care cale vă referiți, cinstiți boieri? A marxismului, a leninismului? Păi nu vedem cu toții unde ne-au dus aceștia? Și această concepție modernă are la bază tot principiul ateist, tot ei sunt la bază. Au venit de prin mulțimea asta sovietică și s-au impus acum în lumea noastră. Și nu se poate vorbi despre o convingere și o credință care să poată avea o temelie. Ori pentru noi toc­mai asta este puterea și rezistența noastră – să ne rugăm, să fim într-o unitate deplină, să credem cu desăvârșire în ceea ce ne-am botezat, în ce ne-am îmbrăcat, în cămașa lui Hristos.

„Peste noi nu pot trece”

Noi rămânem pe acest fir ortodox curat, sănătos. Sigur că au fost întotdeauna și oameni de atac împotriva acestui adevăr și vor fi până la sfârșitul veacurilor, însă noi nu trebuie să ne micșorăm în fața acestor încercări. Pentru că noi suntem rădăcina aces­tui neam; peste noi nu pot trece. Noi nu am cotropit pe nimeni; ei au venit peste noi și au amestecat toate limbile și caută și până astăzi să le amestece, și să sucească mințile credincioșilor noștri și întregii omeniri.

Noi ne-am păstrat aici sărăcia și neamul, după cum spune Poetul (Mihai Eminescu). Aici ne-am născut, aici avem și drepturile noastre. Și mai mult, am fost aici permanent de strajă Europei de Apus și rămânem și mai departe în aceeași gândire creștin orto­doxă, a păcii, a liniștii și a dragostei întregii lumi. Aceasta este concepția, gândirea noastră, nu speculație și amăgire specifică oamenilor slabi.

Mila și dragostea creștină a românului

Unde au găsit străinii mai multă libertate decât la noi în țară? Ei și-au format până și școlile și universitățile lor pentru oprimarea limbii noastre și culturii creștine. Și pe de altă parte tot ei se plâng de noi că sunt oprimați, persecutați și maltratați de către români. Ne fac pe noi extremiști când ei sunt cel mai barbar popor al Europei? Iar lumea îi ascultă și își formează această părere că suntem un popor sălbatic și extremist.

Nu, noi nu am nedreptățit pe nimeni, decât ne-am păstrat demnitatea și adevărul nostru istoric.

Extras din volumele „Ne vorbește Părintele Justin” / Preluare ATITUDINI