Acum ceva ani, fiind medic rezident neonatolog, într-o gardă în terapie intensivă, a fost chemat preotul maternității Cuza Vodă din Iași, Dan Damaschin, să boteze urgent o fetiță născută prematur, care primise transfuzie de sânge și se lupta într-un incubator pentru viață. Medicii nu îi mai dădeau nici o șansă, avea din nou hemoragie, de aceea se gândiseră la botezul de urgență al copilei. După săvârșirea Tainei Sfântului Botez, fetița, încet, încet, a dat semne de mai bine. Hemoragia s-a oprit și nu s-a mai repetat, a început să mănânce, să ia în greutate, iar în scurt timp, a fost externată.

Un al doilea caz care mi-a fost scris în inimă, a fost cel al unei alte fetițe, a cărei naștere se declanșase extrem de devreme, undeva în jur de 20 săptămâni, dacă țin bine minte. Medicii i-au spus mamei, că, datorită vârstei mici de gestație și a greutății, copila nu va supraviețui decât 24 ore maxim, iar aceasta doar prin suport ventilator. Ca urmare, a fost sfătuită să accepte să i se evacueze sarcina, adică să i se practice avort terapeutic. Mama a răspuns:

"Voi naște copilul pentru a-l putea boteza!!! Apoi, cât va trăi, va trăi!”

A murit, într-adevăr, dar botezat!

Iar în prezent, mai exact de o săptămână, îmi este dat să asist la o minune. Fetița prietenei mele a fost diagnosticată intra-uterin cu o anomalie genetică pentru care medicii i-au "recomandat” în mod repetat mamei, întrerupere de sarcină. A refuzat categoric, a născut, pentru a putea fi botezat copilul și iată că fetița, nu doar că a fost botezată, dar trăiește, se luptă pentru fiecare strop de viață. Iar medicii nu își pot explica...

Taina Sfântului Botez este dătătoare de viață!

Anca Larisa