Răzvan Ionescu (n. 2 noiembrie 1955), colaborator ActiveNews, actor, teolog, scriitor, profesor universitar, doctor în teatrologie și doctor în teologie, membru al Uniunii Scriitorilor din România, autor a peste 70 de studii de specialitate, a peste 300 de articole apărute în publicații din țară și străinătate și al mai multor volume de autor dintre care Timpul omului din eternitatea Domnului – 33 de luminânde și o singură fereastră (Nemira 2003), Când sfinții mergeau la teatru – ecouri dintr-un altfel de Bizanț (Curtea Veche 2007), România și Julieta la fix – scrieri apocrife (Curtea Veche 2007), Un episcop uitat și cărțile lui – Dionisie Romano (Kron-Art 2009), Obiecte pierdute (Kron Art 2011), volum de poezie însoțit de un audiobook în lectura autorului, a susținut recent o conferința online organizata de ASCOR CLUJ - Exerciții de dor - In memoriam IPS Bartolomeu Anania. Vă prezentăm un fragment cu folos duhovnicesc:

Întrebare: Povestea adesea Înaltul Bartolomeu despre ce trăise în închisoare? Povestea despre aceste momente?

Răzvan Ionescu: Nu, nu. Era destul de rezervat, iar eu nu îndrăzneam să-l întreb pentru că știam de la alții ce perioade au fost. Și, vedeți, pentru generația lor, această persecuție, această reprimare, aceste chinuri, aceste torturi în pușcării, bătăi, au fost o modalitate de rafinare a credinței și de a demonstra dimensiunea mărturisitoare a credinței creștin-ortodoxe și mai ales mărturisirea jertfelnică. Că orice faci în Ortodoxie, dacă nu are dimensiunea jertfei nu are nici o acoperire.

Și când vedeți lucrurile care se întâmplă astăzi în jurul nostru și care sunt abia la început, trebuie să vă pregătiți și să fiți conștienți că Dumnezeu îngăduie aceste lucruri pentru că noi, chiar și generația mea, a celor trecuți de 60 de ani, chiar și generația Părintelui, nu mai vorbesc de generația voastră, n-ați trecut prin timpuri în care să vă jertfiți. Eu obișnuiesc să spun peiorativ și să nu înțelegeți că vreau să vă jignesc sau să vă dojenesc in vreun fel, vorbesc și despre mine: Ceea ce facem noi este, ca să zic așa, un creștinism de cafenea. Noi stăm, discutăm despre Sfânta Treime, despre Părintele Nicolae Steinhardt, despre Părintele Stăniloae, mai polemizăm între noi, mai scrie unul un articol, mai scrie unul o revistă, ne mai uităm la un film, discutăm, ne dăm (cu părerea) dar jertfa nu există! Ne jertfim în sensul că poate pierdem o noapte ca să citim, ca să ținem post, ca să ne rugăm, dar jertfa adevărată care a fost a generației lor nu am parcurs-o. Și s-ar putea să trebuiască să o parcurgem de acum înainte. Și spun asta de ce? Să pornesc de la întrebarea ta. Dacă comunismul a fost doar o mișcare ideologică, doar o mișcare politică, îi lua, îi băga în închisori așa cum a făcut, îi schingiuia, îi omora, îi elimina, își puneau oamenii lor în loc. Dar de ce în multe din închisori a fost o perioadă când preoții ortodocși, preoții greco-catolici, creștinii declarați, mai ales legionarii, dar vorbesc în primul rând de clerici, au fost siliți să facă Sfânta Liturghie cu fecale și cu urină? Ce legătură are asta cu dimensiunea politică și ideologică? Cine face asta? Politica? Ideologia? Nu. Face diavolul. Dracul face asta. Iar dracul nu moare cum am crezut noi că moare comunismul, dracul se transformă. La această transformare asistăm astăzi și nu trebuie să ne fie frică. Pentru că noi știm rezultatul final. Știm cine câștigă confruntarea finală. Nu vă fie frică, turmă mică! Dar trebuie să avem curaj.

Și [Mitropolitul Bartolomeu] Anania este un asemenea simbol pentru Biserică, pentru teologie, pentru cultură, pentru prietenie. Pentru omul care a fost. Omul întreg! Care a adunat în sine și a reușit… Vă dați seama că au fost oameni care au făcut 25 de ani de pușcărie? 25 de ani de pușcărie în care au stat în frig. Când povestește Arsenie Papacioc cum îl aruncau în apă… Cum puteau să scape altfel decât cu mâna lui Dumnezeu și a Duhului Sfânt din toate astea?

Păi, semnul că, așa cum vă spun, este că trăim vremurile de o bună bucată de vreme în care răul îți este înfățișat ca bun, la televizor, în presă, pe stradă, și bunul este înfățișat ca rău. Cine întoarce lucrurile pe dos? Politicul? Nu! Mă iertați! M-am înfierbântat.

Vă mulțumim! Într-adevăr Biserica se clădește pe sângele martirilor dar, totuși vă întreb eu, mai mult așa ca o frământare personală, această jertfă cum am putea să o ducem noi? Eu vă spun sincer, mie îmi este frică. Pomeneați de frică cum am putea să ne depășim noi această frică? Ce aveau diferit cei de dinaintea noastră?

Răzvan Ionescu: Este un lucru simplu. Îl găsiți  în manualele de istoria Bisericii, în istoria persecuțiilor. Romanii erau siderați de faptul că (creștinilor) nu le era frică de moarte. „Cine sunteți voi? Cum de nu vă e frică de moarte?”. Păi, asta este dimensiunea-emblemă a creștinismului: Învierea! Ce poți să-mi faci mai mult decât să-mi iei viața? Doamne, ia-mi viața! Ia-mi viața că mă transformi în martir… Tu, cretinule, care nu mai respecți regulile firești ale umanității. Ia-mi viața și îmi spăl toate păcatele și mă trimiți fix în Împărăția lui Dumnezeu! Că eu pe lumea asta am fost atât de nevrednic că n-am putut s-o câștig. Nu vă fie frică de asta! Mărturisiți! Noi nu avem, și asta îmi pare rău… că Părintele Anania a plecat dintre noi fără ca această dimensiune Biserica să o aibă și să o transcrie în ceea ce s-ar numi doctrină socială. Raporturile dintre Biserică și Stat. Noi suntem într-un… uite-așa cu fundul în două luntri, când spune clar Mântuitorul. Îl întreabă fariseii: „E bine să plătim dajdie?”. Și e printre rarele ocazii când avem de-a face cu un Hristos ironic. Să mă iertați! Să mă ierte Părintele că ies puțin din cadrul duhovnicesc! Hristos îi [persiflează] pe farisei și spune: „Păi, ia dă moneda aia de-acolo! Ce scrie pe ea? Ce e pe ea?”, „Cezarul.” „Păi, dă-i-o Cezarului! Și ce este al lui Dumnezeu dați-i lui Dumnezeu”. Deci stabilește clar, delimitează clar cele două arii. Plătim impozite, taxe, statului care are datoria de a păstra ordine, de a ne păzi de anarhie, de a crea cadrele unei societăți cât de cât normale, dar când statul ăsta căruia eu îi plătesc taxe se amestecă în problemele sufletești, adică în ceea ce este al lui Dumnezeu, statul ăsta devine stat totalitar. Și atuncea ce fac eu? Ies în stradă? Îndemn lumea la revoluție? Puneți mâna pe bâte și topoare! Nu! Pentru că avem exemplul din Grădina Ghetsimani. E de ajuns o sabie aici, bagă sabia la loc în teacă! Noi avem obligația de a mărturisi, cu orice risc, Adevărul. De a rosti fără ocol adevărul, de a ne spune punctele de vedere. Nu de a sta așa cocârjat de frică: „Aoleo, să nu-l deranjăm pe ăsta!”. Mă`, dar nu-l deranjăm pe Hristos cu tăcerea asta?! Noi trebuie să mărturisim! Din momentul în care mărturisim și această mărturisire este dublată de rugăciune, de puterea rugăciunii… Noi uităm de lucrul ăsta? Asta i-a deranjat pe toți în toată istoria omenirii. De la Imperiul Roman, până la sistemul comunist.

Și-acuma ce-i înspăimântă? Ce-l înspăimântă pe diavol? Sfânta Împărtășanie! Că numai în Potir nu poate să intre! Că acolo arde, e foc! În rest intră și în biserică, n-are probleme. Dar în Potir, la Epicleză, nu stă acolo, fuge. Aia trebuie să o atace. Și vine Gică de pe stradă care el nu știe exact cum e treaba asta și zice, păi, nu-i dom’ne să ne împărtășim cu o singură linguriță că dacă mă infectez? Păi, da ce, mă, Împărtășania este OCL Alimentara?! Pentru noi este însuși Sângele și Trupul Mântuitorului! Cum pot să mă infectez? Mă infectezi tu prin ceea ce spui, prin ceea ce faci și prin ceea ce încerci să mă pui și pe mine să fac.

Or, acest lucru trebuie să-l mărturisim. Noi trebuie să-l mărturisim și să nu ne fie frică. De ce? Pentru că Hristos nu e Orban. Hristos nu e Câțu. Hristos nu e Dragnea. Hristos nu ne lasă! Când e [greu] nu ne lasă, nu dă bir cu fugiții și o aranjează El pe partea Lui. Noi suntem ai lui Hristos. Hristos este o realitate vie în orice clipă, nu este [doar] un personaj istoric, că asta s-au străduit în ultimii 50 de ani cu comunism cu tot, să facă din Hristos un personaj istoric, o legendă. Nu! El este o Persoană vie. Acuma Hristos este între noi! Asta-i deranjează. Cum să fie unul care să fie prezent când eu fur? Cum să fie unul care să fie prezent când eu omor? Cum să fie unul care să fie prezent când eu mint? Când eu falsific? Când eu manipulez popoare?

Așa că nu vă temeți! Noi avem această datorie. Nu suntem într-un partid și dacă ăștia au început să pună mitralierele pe noi, noi să ne temem. NU!”.

Transcriere de Cuvântul Ortodox. Video integral, aici: