ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Ce e de făcut?
=========
Așa-zisele teorii ale „conspirației” care circulă în spațiul public sunt de două feluri: adevărate (total sau parțial) și false (apărute din eroare sau puse în circulație intenționat).

Interesul sistemelor este, desigur, să le ascundă pe cele adevărate.
 
Pentru a-și atinge scopul, e suficient să întrețină o mică armată de jurnaliști, influenceri și fact checkeri care să ducă în derizoriu orice teorie, la grămadă. Să-i distorsioneze mesajul, să facă miștouri conjuncturale și să-i discrediteze prin diverse tehnici pe toți incomozii care își pun întrebări și caută adevărul.

Slujba acestor întreținuți este să creeze confuzie, să manipuleze percepția publică, să ducă discuția în alte direcții decât cea reală, să facă valuri în jurul unor teorii de mai mică importanță, pentru a le scoate din centrul atenției pe cele care chiar contează etc. 

Indivizii respectivi știu ce fac, au studiat manipularea la școală, iar arta lor cea mai mare constă în faptul de a se camufla în oameni obișnuiți care nu sunt înregimentați nicăieri ci, pur și simplu, din dragostea lor cea intensă pentru „știință”, vor să-i educe pe „medievali” și să combată orice idee care deranjează.

Rețineți, ei sunt o armată, iar noi acționăm haotic, mai mereu în urma evenimentelor, doar constatând sau câteodată anticipând niște stări de fapt.

Deci, ce avem noi de făcut? 

Și, prin „noi”, mă refer la toți cei care în sinea lor sunt onești față de ceilalți oameni și față de neamul în care s-au născut.

1. Dacă suntem nemulțumiți, speriați, contrariați de o anumită informație sau teorie, să NU ne păstrăm îngrijorările doar pentru noi și prietenii de pe net, ci să le dirijăm unde le este locul, adică spre autorități. 

E simplu. Am senzația că cineva pulverizează substanțe chimice în aer, adresez întrebarea către ministerul mediului. Fie pe rețelele sociale, fie prin e-mail. Și îi sfătuiesc și pe alții să procedeze la fel. Nu e normal să plâng în cămașă, iar factorii responsabili,  remunerați din banii tuturor, să stea și să se odihnească bine-mersi.

2. Să ne reprimăm cu consecvență pornirile defetiste de a spune (și de a crede) că asemenenea acțiuni sunt inutile, că oricum nu ne ia nimeni în seamă, oricum autorităților nu le pasă de solicitările noastre etc. Nu este adevărat! Asta e cea mai mare manipulare, prin care ni s-a anihilat voința. 

În realitate, în orice sistem există și oameni cinstiți, care au nevoie doar de mici imbolduri, de mici pretexte, de o fărâmă de susținere, pentru a mișca lucrurile corect, după cum le dictează conștiința. 

În plus, autoritățile trebuie să răspundă când li se cere, iar dacă mint pe față, își asumă, punct.

3. Dacă nu suntem de acord cu o teorie care zburdă pe net, să încercăm să ne reținem impulsul imediat de a o contesta. Să ne gândim bine dacă merită cu adevărat să o contestăm, dacă acest lucru folosește cuiva (și cui), dacă e chiar necesar să ne transformăm, fără să ni se ceară, în avocații sistemelor. 

Dacă nu e o problemă de viață și de moarte, ar trebui să ni se oprească mâna când ne vine să-i discredităm pe ai noștri. Nu doar din solidaritate de grup (amintiți-vă că „ceilalți” sunt de fapt o „armată), ci mai ales pentru că nici noi, la rândul nostru, nu putem ști cu certitudine care teorie e falsă și care e parțial adevărată. De pildă, eu nu cred că se pulverizează chimicale în aer pentru îmbolnăvirea populației (deși nu neg în totalitate ideea), dar suspectez că se împrăștie pentru alte scopuri (cum ar fi controlul climei) și au efecte secundare asupra celor mai sensibili dintre noi. Indiferent care ar fi motivul suspiciunilor, normal mi se pare să întreb factorii competenți, nu să mă contrez cu prietenii la nesfârșit.

4. Acolo unde suntem, trebuie să lucrăm în slujba semenilor, nu împotriva lor. Mă refer la noi toți, dar mai ales la cei care beneficiază de o anumită putere: medici, jurnaliști, juriști, politicieni. Toți ar trebui să punem întrebări, să căutăm răspunsuri, să spunem adevărul, să susținem dreptatea, să prețuim libertatea. Iar fără luptă dreaptă, nu se poate. 
Așa luptau oamenii cu zmeii și balaurii, în mitologia românească: în luptă dreaptă.
Și biruiau.