Suntem bucuroși să anunțăm invitarea alături de noi a tinerei și foarte talentatei și inteligente jurnaliste Maria Eftimie, de numai 18 ani, al cărei model în ziaristică este Mihai Eminescu, apariție plăcută și reconfortantă semnalată de Ion Cristoiu. Maria Eftimie - despre care puteți afla mai multe aici - debutează la ActiveNews cu un interviu excepțional, realizat cu jurnalistul conservator american Tim Constantine, de la Washington Post, pe temele politicilor actuale din America și România și ale similitudinilor dintre Donald Trump și Călin Georgescu. Îi mulțumim pentru contribuție și o felicităm!

VIDEO urmat de transcriere:

Alegeri România 2024 - invitat, jurnalistul publicației The Washington Times, Tim Constantine

M: Este o plăcere să-l primesc astăzi în emisiunea mea pe gazda show-ului Capitol Hill din studioul Washington Times, care este difuzat în peste 100 de țări, domnul Tim Constantine. Bună ziua, domnule Constantine. Vă mulțumesc foarte mult că ați acceptat invitația mea.

T:Este o plăcere. Vă mulțumesc că m-ați invitat.

M:Aș dori să încep prin a menționa că lucrați în mass-media de la vârsta de 13 ani, ceea ce v-a oferit o experiență vastă în ceea ce privește sistemul politic din SUA, precum și dincolo de acesta.Ești familiarizat cu problemele sociale și cu ceea ce a traversat lumea în ultimii ani, în special resetarea credințelor și culturii. Sunt curioasă, într-o țară cu o democrație de lungă durată, cum este SUA, ai experimentat vreodată cenzura în aceste decenii?

T:Nu, nu cenzură directă, dar ceea ce am observat în ultimii 10 ani este că editorii, nu la publicația mea, dar la unele publicații, unele dintre cele mai mari publicații precum New York Times, le spun acum oamenilor lor ce pot și ce nu pot scrie. Și astfel, ai putea avea un subiect, îți voi da un exemplu:

Când fiul președintelui Biden a fost prins având un laptop cu o mulțime de informații de tip criminal, mass-media a ignorat în mare parte acest lucru. Și vă spun, dacă ar fi fost fiul lui Donald Trump, mass-media s-ar fi concentrat pe asta 100%  din timp.

Și în mintea mea este că dacă fiul președintelui are activități criminale, ei bine, asta este de relatat, indiferent cine este președintele. Deci, sunt foarte selectivi.

Mass-media tinde să încline spre stânga în Statele Unite, majoritatea mass-mediei, și astfel aleg ce materiale vor să spună, chiar dacă este o știre importantă, uneori aleg să o ignore. Deci, nu este cenzură guvernamentală sau cenzură directă.

Există cu siguranță și alte publicații, cum ar fi Washington Times, care vor acoperi aceste subiecte, dar există multe publicații mari și rețele de televiziune care, din cauza afilierii politice, vor alege pur și simplu să nu acopere anumite lucruri. Și asta doar în ultimii 10 ani. Majoritatea vieții mele nu a fost așa.

M:Ați avut ocazia să-l intervievați pe președintele Trump, pentru emisiunea dumneavoastră, din câte știu. Vă rugăm să ne spuneți pe scurt, dacă se poate, care a fost subiectul discuției și ce a susținut președintele în timpul interviului?

T: L-am intervievat pe președintele Trump probabil de patru sau cinci ori și am discutat despre diferite subiecte. Am vorbit cu el înainte să fie președinte. Președintele Obama avea niște probleme și existau speculații dacă va fi sau nu demis, și am discutat despre asta. Mai târziu, am vorbit despre probleme economice, despre graniță sau despre imigranții ilegali care intră ilegal în Statele Unite, în loc să urmeze canalele corespunzătoare. Așadar, am vorbit despre lucrurile obișnuite și cred că am glumit puțin. Ne-am distrat puțin și am discutat despre cine are părul mai bun, el sau eu, dar, știți, este un tip foarte inteligent, foarte sociabil și mereu foarte captivant într-un interviu.

M:Acum, referitor la SUA. Credeți că polarizarea politică din ultimii 10 ani în SUA a făcut ca oamenii să fie atât de divizați? De ce cetățenii nu mai pot găsi un teren comun? De ce nu se pot uni în jurul asemănărilor lor în loc să adâncească diviziunea și ura bazate pe valorile lor opuse?

T:A fost interesant, acum 20, aproape 25 de ani când a avut loc atacul de la 11 septembrie, când a avut loc atacul asupra Statelor Unite. A existat o perioadă de șase luni după acel atac în care țara a fost foarte unită. Iar Statele Unite au rădăcini tradiționale creștine și unele rădăcini iudeo-creștine. Și, deși este o societate deschisă, oricine de orice religie poate practica, dacă ești musulman, dacă ești budist, dacă nu crezi în nimic, totul este în regulă.

Dar o mare parte din istoria Statelor Unite este creștină. Și totuși, din motive pe care nu le înțeleg pe deplin, în timpul vieții mele, ei, adică mass-media și guvernul, au încercat să suprime discuțiile despre credințele religioase.

Până la punctul în care, oh, cineva s-ar putea simți ofensat dacă spui Dumnezeu și, sau dacă vorbești despre Dumnezeu sau despre credințele tale și astfel au redus foarte mult aceste discuții, cu excepția perioadei de după 11 septembrie și vedeai asta peste tot, dacă mergeai pe drum și știi, uneori o bancă sau un restaurant, sau aveau un moment unde puteau schimba mesajul în fiecare zi și acelea, fiecare dintre ele, ar spune ceva de genul, „Dumnezeu să binecuvânteze America!”.

Și m-am gândit, i-am spus soției mele la acea vreme, asta va dura doar vreo șase luni, și apoi oamenii vor începe să se enerveze din nou. Și pentru acel scurt moment în timp, pentru că exista un dușman comun, exista unitate. Și cred că Statele Unite au avut-o atât de bine pentru atât de mult timp încât uneori nu au, nu avem cu adevărat un dușman.

Adică, știi, ne îngrijorăm militar în legătură cu Rusia, sau sunt diferite persoane, dar nu avem un inamic zilnic de care să ne facem griji. Și cred că natura umană este să te îngrijorezi de ceva, nu doar tu și eu, ci societatea în ansamblu trebuie să aibă o preocupare. Și astfel, cred că încep să se atace între ei.Și asta poate fi, știi, nefericit și neplăcut. Cred că în ultimii 10 ani, așa cum ai spus, asta s-a concretizat mult, mult mai mult. Mass-media s-a schimbat dramatic în Statele Unite foarte mult.

Mass-media obișnuia, când eram eu mic și când am început să lucrez în media, să încerce să prezinte un front echilibrat. Nu știai dacă prezentatorul înclina spre stânga sau spre dreapta, nu știai. Știai doar că îți prezenta informații. Și acum este foarte clar, ai rețele, CNN și MSNBC lucrează în mare parte pentru Partidul Democrat.

Nu vreau să spun că sunt plătiți de Partidul Democrat, dar transmit acel mesaj în mod repetat. Fox tinde să transmită mesajul Partidului Republican. Și astfel este foarte greu să găsești un loc unde primești doar informații și apoi decizi pentru tine. Și cred că asta a fost foarte dezbinător în America. Oamenii merg în mod natural și ascultă pe cei cu care sunt de acord. Majoritatea oamenilor vor merge așa. Așadar, se uită doar dacă au încredere în Joe Biden și Kamala Harris. Se vor uita doar la MSNBC. Așa că aud ceea ce vor să audă în fiecare zi.

La fel, dacă cineva este fan Trump, probabil se uită doar la Fox sau Newsmax în fiecare zi. Și astfel, nici măcar nu aud cealaltă parte. Nu vor să audă cealaltă parte.

Dar eu dau vina pe mass-media în mare parte pentru această divizare. Cred că mass-media ar putea juca un rol minunat în a aduce oamenii împreună, pur și simplu prezentând informații echilibrate. Dar în acest moment, în Statele Unite, în mare parte, mass-media nu reușește să facă asta.

În ceea ce privește ceea ce tocmai ai spus despre mass-media, în opinia mea, ceea ce se întâmplă de ceva timp în majoritatea țărilor nu are nicio legătură cu democrația.

Pentru că democrația și restricționarea libertății, a exprimării, sau interzicerea dreptului de a protesta, care este și o formă de exprimare, sunt opuse. Deci, ce s-a întâmplat, care a fost momentul care a declanșat această destrămare a democrației și care a fost scopul?Cred că, regulile au fost aplicate puțin diferit. A fost un proces gradual.

Știi, vechea poveste că poți pune o broască într-o oală cu apă clocotită dacă începi cu apa la temperatura camerei, ea nu știe. Și pe măsură ce se încălzește, ea nu știe.

Cred că, într-un fel, așa a fost și în Statele Unite, mass-media a erodat treptat și treptat. Îmi amintesc că am fost la un eveniment în 2004, acoperind o conferință de presă care nu avea nicio legătură cu politica. Era ceremonia de introducere în Rock and Roll Hall of Fame. Și erau câteva vedete mari, știți, Bob Seger și Jackson Brown și toți acești oameni erau introduși în Hall of Fame. Iar Jackson Brown tindea să fie, în acea perioadă a vieții sale, un activist politic. Și un reporter s-a ridicat să-i pună o întrebare. Toată lumea îl întreba despre muzica lui și despre influențele sale. Un reporter s-a ridicat și a întrebat politic: Ce vom face noi, noi, reporterul și Jackson Brown împreună, ce vom face pentru a-l învinge pe George Bush în alegeri? Și îmi amintesc că am fost uluit.

Era anul 2004, acum 20 de ani. Eram uimit că un reporter s-ar ridica și ar lua atât de clar partea cuiva. Ce vrei să spui cu noi? Noi, treaba noastră, este să prezentăm informații și să lăsăm oamenii să decidă, nu să încercăm să le spunem ce să gândească, nu să-i influențăm. Eram uimit. Și asta se întâmpla acum 20 de ani. Da. Și acum se întâmplă în fiecare zi, nu doar la un eveniment lipsit de importanță precum Rock and Roll Hall of Fame, ci la Casa Albă.

Când te uiți la un reporter, îmi amintesc că reporterul de la CNN se ridica în picioare în fiecare zi dacă Donald Trump ținea o conferință de presă și se certa cu președintele. Da, dar nu credeți că ar trebui să se întâmple așa și așa? Reporterul își spunea părerea, iar lumea nu este interesată de ce crede acel reporter.

Lumea vrea să știe ce gândește Donald Trump. Donald Trump este cel care va lua deciziile. Donald Trump este cel care fie va ajuta lumea, fie o va răni. Și astfel, faptul că acest reporter se ridica și lua partea cuiva, încercând să spună ce ar trebui să gândească președintele, era pur și simplu rușinos, în opinia mea.

Jobul reporterului este să se ridice și să pună o întrebare. Dacă nu-ți place răspunsul, e în regulă. Poți scrie despre asta, dar tot trebuie să auzi care este opinia președintelui. Așadar, în acești ultimi ani, cred că în anii Donald Trump, mass-media chiar a mers la extreme pentru a lupta împotriva acestui lucru. Există o reacție aici, în Statele Unite, din partea oamenilor care nu-l plac pe Donald Trump, pe care o numesc sindromul deranjului Trump, că oamenii îl displac atât de mult încât își pierd gândirea rațională și mulți dintre reporteri fac asta. Sunt atât de supărați că Donald Trump este președinte încât se ceartă cu el. Încercă să distorsioneze ceea ce spune. Uneori, el va face o glumă în timpul unui eveniment de grup și va spune ceva pentru a fi amuzant, dar ei vor raporta de parcă ar fi fost serios.Știi, că el a fost, acesta a fost cu adevărat un comentariu serios din partea lui. Deci ei induc intenționat oamenii în eroare. Așa că cred că anii Trump au schimbat mai mult decât orice altceva. Cred că și anii Obama au schimbat ceva, pentru că mass-media americană îl iubea pe Barack Obama și ar fi făcut orice pentru a-l susține.

Și când, Casa Albă trimitea comunicate de presă, o mare parte din mass-media pur și simplu prelua acel comunicat cuvânt cu cuvânt și îl împărtășea publicului. Au devenit portavocea administrației Obama. Nu verificau faptele, nu făceau cercetări. Nu analizau cealaltă parte a problemei și nu încercau să obțină o perspectivă completă.Ei citeau pur și simplu tot ce trimiteau oamenii lui Obama, cuvânt cu cuvânt. Și primeam aceleași comunicate de presă și apoi mă uitam la CNN în acea seară sau, sau, sau la CBS sau NBC. Și literalmente, exact aceleași cuvinte pe care mi le spusese Casa Albă erau cele pe care le spunea reporterul pe toate acele rețele. Cred că și-au pierdut mult din credibilitate în acei ani și apoi cred că au înnebunit în timpul anilor Trump.

M:Referitor la ceea ce tocmai ai spus, aș dori să mă concentrez în mod special pe situația din SUA. Donald Trump, președintele ales, a fost o victimă a suprimării libertății de exprimare.Toată lumea a privit cu uimire cum președintele a fost interzis de pe Facebook și Twitter. Acum aș dori să citez o parte din discursul în care menționează planul său actual ca președinte al SUA. Exemplul american ar trebui urmat în fiecare țară, deoarece suprimarea libertății de exprimare înseamnă moartea democrației, nu doar în America, ci peste tot. Cu toate acestea, cei care au suprimat democrația noastră nu vor face niciodată pași pentru a o desființa.

Prin urmare, cred că primul pas este schimbarea conducerii, eliminând pe toți cei care ne-au supus acestor abuzuri. Și abia atunci putem reveni pe calea democrației.

Exact asta au făcut și americanii. Mai întâi, au schimbat conducerea, ceea ce, după toate aparențele, sperăm că se va întâmpla și în România, deoarece, la alegerile prezidențiale de duminică, naționalismul a adunat 40 la sută în România. George Simion, candidatul partidului AUR, împreună cu candidatul independent Călin Georgescu au contribuit la acest rezultat.Este această victorie în concordanță cu direcția pe care a luat-o SUA? Au trezit alegerile prezidențiale din SUA cumva și Europa?

T:Cred că nu este doar indicativ pentru Statele Unite sau pentru România, cred că este indicativ pentru modul în care se simt oamenii în general. Oamenilor le place responsabilitatea personală, le place să poată lua unele decizii pentru ei înșiși, nu vor ca guvernul să le spună tot ce vor face. Dar, de asemenea, apreciez faptul că există o anumită sinceritate acolo. Cred că victoria lui Donald Trump a fost copleșitoare. A câștigat Colegiul Electoral. A câștigat votul popular cu destul de mult. A câștigat Senatul. Partidul său a câștigat Senatul Statelor Unite. Partidul său a câștigat Camera Reprezentanților din Statele Unite. Și cred că ceea ce ai văzut în cazul Statelor Unite a fost că democrații, Kamala Harris și partidul lui Joe Biden, încercau să le spună oamenilor ce credeau.

Nu erau pur și simplu, știți, implicați, știți, dacă ați fi făcut un sondaj, problema numărul unu era clar economia. Oamenii erau îngrijorați de economie și de inflația ridicată din Statele Unite. A doua problemă era acea frontieră deschisă. În Mexic, oamenii vin cu milioanele. Nicio țară nu poate face asta. Nicio țară nu poate vedea așa ceva. Poți avea imigranți, dar trebuie să ai reguli despre cum și când și câți și așa mai departe, pe care să le respecte. Nu poți avea pur și simplu o ușă deschisă. Ar fi ca și cum în cartierul tău ai lăsa oamenii să intre în casa ta, dar tu decizi cine vine și pleacă. Nu poți avea o ușă deschisă pentru oricine, altfel casa ta va fi jefuită, așa că este foarte, foarte similar la o scară uriașă cu milioane de oameni.

Dar cred că am văzut asta în România. Cred că vedem oameni devenind mai conservatori.

Cred că în Italia, știți, și în alte părți, vedem asta peste tot în Europa acum, unde oamenii sunt sătui de ideile de stânga care par bune, dar nu funcționează de fapt. Cred că ceea ce este deranjant, și mă voi întoarce la aceeași temă, este modul în care mass-media raportează acest lucru. Când au avut loc alegerile italiene acum câțiva ani, o mare parte din mass-media a comparat noul lider cu Mussolini. Acum, Mussolini a ucis oameni cu miile, a ordonat uciderea oamenilor. Meloni nu este deloc așa. Ea este conservatoare, pro-familie, pro-viață, dar în mintea multor jurnaliști, asta este de extremă dreapta și atunci o compară cu un criminal. Și m-am gândit, Doamne, asta este atât de nebunesc!... Dar vei vedea asta mereu: oh, extrema dreaptă, extrema dreaptă! Și în Statele Unite, uneori o numesc dreapta extremă și cred că nu este extrem să fii conservator.

Nu este extrem să lași oamenii să practice orice credințe religioase doresc. Nu este extrem să crezi că un copil în pântece ar trebui să aibă o șansă la viață. Nu este nimic extrem în asta.

Nu este extrem să ceri oamenilor să aibă responsabilitate personală. Nu este extrem să ai niște reguli la graniță cu privire la cine poate veni și pleca.

Și astfel, când privim toate aceste lucruri. Și apoi ascultăm descrierea mass-mediei și ai crede că sunt nebuni. Dar dacă te uiți la problemele reale, par destul de logice. Și cred că asta se întâmplă acum, alegătorii ignoră mass-media și încearcă să descopere aceste informații pe cont propriu, apoi iau o decizie și îi aleg pe candidații conservatori.

M:Același scenariu s-a întâmplat în România astăzi, și aș dori să continui povestea alegerilor din țara mea. Pentru că sondajele de opinie au fost răsturnate de realitatea a ceea ce oamenii își doreau cu adevărat. Votul i-a trimis pe candidații celor două mari partide care au fost la putere timp de 35 de ani înapoi acasă, așa cum a scris și Washington Times, cred, acum două zile.

Imediat, știți, diverse voci s-au ridicat. Presa. presa părtinitoare, desigur, care a fost de mult timp loială acestor două partide, a susținut că rezultatul a fost nenatural - că cel care este candidatul naționalist independent, Călin Georgescu, a fost susținut de două milioane de români și a candidat fără nicio campanie plătită, reușind să învingă cele două partide puternice.

Presa a susținut rapid, fără nicio dovadă, desigur, că el era o marionetă a rușilor și că Rusia a intervenit în alegeri.

De asemenea, știri de ultimă oră au dezvăluit că președintele României, Klaus Iohannis, a convocat Consiliul Suprem de Apărare a Țării pentru a investiga posibila interferență a anumitor forțe, care, cu alte cuvinte, era algoritmul rețelelor sociale, în alegeri.

Mulți critici, știți, pun la îndoială decizia de a lansa o astfel de investigație doar după ce rezultatele s-au dovedit a fi nefavorabile pentru partidul Președintelui, care în prezent se situează foarte jos. În plus, ei susțin că orice interferență în securitatea națională ar fi trebuit să fie raportată de instituțiile relevante anterior.

Toate instituțiile naționale conduse de oficiali numiți politic s-au grăbit să investigheze acest vot sub diverse pretexte, încercând să perturbe procesul democratic. Ca jurnalist experimentat, care este explicația ta pentru acest fenomen? Ar trebui să credem că ceva este în neregulă sau este pur și simplu voința poporului?

T:Știi, evident, nu știu ce s-a întâmplat sau nu s-a întâmplat la 72 de ore după vot, dar îți voi spune că în Statele Unite aceasta este o poveste foarte familiară. Ceea ce descrii tu este foarte familiar. În 2016, Donald Trump a surprins-o pe Hillary. Toată lumea, mass-media, toate sondajele preziceau că Hillary Clinton va câștiga.

Am o fotografie cu Hillary Clinton semnând o revistă Newsweek unde se spunea „Doamna Președinte”, pe care o tipăriseră în avans, presupunând că ea va câștiga. Și ea dădea autografe pe acea revistă. Și, bineînțeles, nu a câștigat.

Dar reacția imediată a fost: „Oh, Donald Trump este afiliat cu rușii.”

Sună atât de familiar. Au intervenit în alegeri. A existat o coliziune. Acum o să vă spun câteva fapte care au ieșit la iveală și pe care mass-media din Statele Unite le-a ignorat în mare parte: În Statele Unite a avut loc o investigație de doi ani, care a costat aproximativ 30 de milioane de dolari, pentru a determina dacă a existat vreo coliziune.

Și acest lucru a fost realizat de o echipă care includea 11 avocați democrați, din partidul lui Hillary Clinton. Ei au descoperit că nu era nimic adevărat. Nu exista nicio legătură.

Totuși, ceea ce au descoperit a fost că campania lui Hillary Clinton și Partidul Democrat au creat, au fabricat un dosar care conținea legături false, știți, artificiale, fictive între Donald Trump și ruși.

Au dat acel dosar FBI-ului. L-au dat și lui John McCain, care era republican, dar John McCain îl ura pe Donald Trump. Așa că John McCain l-a luat, a spus, Oh, Doamne, asta e groaznic, și l-a dus la FBI. Așa că FBI-ul a spus, Oh, avem asta din două surse. Și adevărul era că era același dosar de la o singură sursă. Și acea sursă era Hillary Clinton și partidul ei.

Și astfel, doi ani și tot acel timp și bani au fost irosiți acuzându-l pe Donald Trump că ar fi afiliat cu rușii. Și chiar și numiții democrați nu au putut găsi că ar fi făcut ceva. Totul a fost fabricat.

Deci, cred că pentru mine, în cazul american, cea mai deranjantă parte a fost că directorul de atunci al CIA, Agenția Centrală de Informații, agenția de spionaj a Statelor Unite, a mers în timp ce Barack Obama era încă președinte - pentru că alegerile noastre sunt în noiembrie, dar noul președinte nu depune jurământul până pe 20 ianuarie. Așadar, există un interval de trei luni acolo. Și în acel interval a apărut povestea cu Rusia. Directorul nostru al CIA s-a dus și s-a întâlnit cu președintele de atunci, Obama, și a spus: Nu-ți face griji pentru asta. Știm că acest dosar este fabricat, dar, știi, să lăsăm să se desfășoare politic. Să lăsăm lucrurile să se desfășoare, dar nu ai de ce să-ți faci griji. Țara nu este în pericol. Rușii nu sunt cu adevărat aici.

Și apoi John Brennan, acel director al CIA, a petrecut următorii doi ani, ca un consultant plătit la CNN, vorbind literalmente în fiecare zi despre cum, vai, asta nu arată bine pentru Trump - Știți, am acces la multe informații. Poate, poate chiar are legături cu rușii. Deși deja îi spusese președintelui Obama că știa că nu era cazul. A mințit publicul american în fiecare zi timp de doi ani.

Și când au terminat, când raportul a apărut și a spus că nu există nicio legătură, citatul său, și spun asta literalmente, nu inventez, a fost: Ups, cred că am greșit.

Și astfel ai oameni de rang înalt care încearcă intenționat să inducă publicul în eroare și asta era în Statele Unite ale Americii. Deci, ar putea cineva în România să facă aceste acuzații din motive politice? Absolut. Absolut.

M: Pentru că în cazul nostru, nimeni nu a contestat că el are 2 milioane de voturi. Ceea ce au contestat a fost ideea că TikTok a influențat oamenii. Și acum stau aici și mă întreb, oare nu mai avem dreptul la o opinie? Știi, am propriile mele dorințe și gânduri, dar simt că cineva încearcă să dicteze dacă gândurile mele sunt corecte sau greșite.

T: O fac într-un mod foarte inteligent și discret. Uneori eram la televiziunea turcă, TRT, în noaptea alegerilor aici în Statele Unite. Și gazda era o femeie și, a devenit clar că Donald Trump urma să câștige. În acel moment avea un avans de aproximativ 5 milioane de voturi. Era înainte cu aproximativ 5 milioane de voturi. Așa că era clar că urma să câștige și ea mi-a spus, întrebarea ei a fost, de ce credeți că americanii au mers înainte și și-au ținut respirația și au votat pentru Donald Trump?

Și i-am spus, asta e o întrebare absurdă. Apropo, era foarte supărată pe mine, pentru că am confruntat-o în direct la televizor, dar i-am spus, asta e o întrebare absurdă. Ce te face să crezi că și-au ținut nasul, au tăcut și au votat? Sunt zeci de milioane, Donald Trump a primit 76 de milioane de voturi. Sunt zeci de milioane de oameni.

Există oameni care îl plac pe Donald Trump. Sunt zeci de milioane de oameni care îi susțin agenda și au votat pentru el. Asta nu înseamnă că au făcut-o cu dezgust sau rușine. Ei vor ca el să fie președinte. Poate tu nu-l vrei, tu, gazda emisiunii, poate nu-l vrei ca președinte, dar este clar că publicul american îl vrea.Și oh, ei nu i-a plăcut asta. Dar mass-media face asta des. Vor formula întrebarea în așa fel încât să te conducă într-o anumită direcție. Oh, de ce au votat americanii pentru un tip pe care nu-l plac? Și m-am gândit, nu, sunt unii oameni care nu-l plac, dar clar sunt 76 de milioane de oameni care îl plac.

M: În țara noastră, o parte din mass-media cu bias politic susține că candidatul independent român la alegerile prezidențiale, domnul Georgescu, are o orientare pro-rusă, așa cum am spus deja. Mass-media nu accentuează cu adevărat faptul că acest candidat independent care a câștigat majoritatea voturilor a scris și prefața cărții Adevăratul Anthony Fauci, Bill Gates, Big Pharma și Războiul Global împotriva Democrației și Sănătății Publice, care a fost publicată de Robert F.Kennedy Jr., pe care l-ați intervievat și nu demult, și care face parte din administrația Trump. Așa că mă întreb. Ar putea o astfel de persoană să fie vreodată anti-NATO sau comunistă?

T: Nu cred că un susținător Kennedy ar fi pro-rus, aveți dreptate, aveți perfectă dreptate. Este un punct de vedere excelent. Da. Este deranjant că mass-media încearcă, știți, vorbim despre vremurile de demult când tăiau  carnea și măcelarul își punea degetul pe cântar, încercând să pară că era mai grea decât era în realitate. Și îți cer mai mulți bani. Și simt că mass-media încearcă constant să-și pună degetul pe cântar și să-ți spună ție și alegătorilor tăi ce ar trebui să gândești, ce trebuie să gândești, în loc să te lase să iei acea decizie pentru tine însuți.

Și cred că este un lucru foarte periculos când un grup mic de oameni începe să dicteze, care nu sunt aleși sau selectați de nimeni. Ei sunt la televizor sau în presă și încearcă să le spună tuturor celorlalți ce ar trebui să facă. Asta e o situație periculoasă.

Voi spune un singur lucru, și anume că ai întrebat mai devreme, când s-a schimbat? Cred că o parte din asta s-a schimbat în perioada în care s0au schimbat știrile. Când eram eu mic, existau doar ziare, știi, în fiecare zi, nu exista internet. Și așa că în fiecare zi primeai un ziar tipărit care îți era livrat la ușă și aveai asta, sau te uitai la televizor. Seara, la ora 18:30, te uitai la știrile zilnice. Și pe măsură ce internetul a crescut și a devenit din ce în ce mai influent, și apoi toată lumea mergea acolo pentru poveștile sale, capacitatea publicațiilor din Statele Unite, acele publicații cu scop lucrativ, fie că este vorba de New York Times sau Boston Globe sau oricine altcineva, vindeau publicitate. Încercau să facă bani din produsul lor. Și astfel, pe vremuri, doreau să fie cât mai exacți. Dar doreau, de asemenea, să fie cât mai diverși în gândire. Așa că își vindeau ziarul la cât mai mulți oameni și apoi puteau să vândă publicitate tuturor celor care doreau să ajungă la public, fie că vindeau electronice, anvelope sau orice altceva. Doreau să ajungă la cel mai mare public pe internet. Oamenii nu merg de multe ori la un singur ziar. Ei vor alege această poveste și pe cealaltă și vor citi lucruri diferite din surse diferite, ceea ce este grozav. Dar nu este atât de bine pentru publicație. Este mai greu pentru un ziar să facă bani.

Și astfel, acum, au un personal mai mic și mai puțini editori, iar o mare parte din personalul lor are mai puțină experiență. Asta nu trebuie neapărat să fie un lucru rău. Ești tânără. Și eu eram foarte tânăr când am început. Poți fi un jurnalist de calitate la orice vârstă, dar este important să ai ceva experiență undeva în organizația ta, în special editori, doar pentru a supraveghea lucrurile. Și multe dintre aceste publicații nu mai au, pentru că încearcă să economisească bani, așa că nu există un editor, sau dacă există, sunt foarte puțini oameni cu experiență, foarte puțini oameni care verifică munca echipei lor, și astfel, cred că multe lucruri ajung să fie publicate exact așa cum ai descris, unde îți spun ce ar trebui să gândești în loc să îți împărtășească ce se întâmplă, în loc să împărtășească pur și simplu știri.

Cred că unul dintre cele mai mari atuuri ale președintelui Trump, cele mai mari puncte forte când a fost președinte înainte, și din nou, în mandatul său viitor, este că este imprevizibil. Am făcut un interviu cu senatorul Lindsey Graham, care este senator al Statelor Unite de foarte, foarte mult timp, este prieten apropiat cu Trump, dar este și foarte activ pe plan internațional, în comunitatea internațională, ca membru al Senatului SUA. Și mi-a spus, m-a privit în ochi și a zis: Tim, oamenii nu știu ce va face.

Oamenii se tem de Donald Trump, unii oameni care ar putea fi actori răi ai lui Vladimir Putin sau alții care ar putea fi periculoși, se tem de Donald Trump pentru că nu știu ce va face și le este frică că va face ceva nebunesc sau ceva reacționar dacă ies din limite. Și dacă te uiți la cei patru ani în care Donald Trump a fost președinte, nu am avut situația Rusia și Ucraina, nu am avut situația din Gaza, nu am avut multe dintre acele lucruri. Pentru că unii dintre actorii răi au rămas în limite. Le era frică de ce ar face Donald Trump. Și cred că vei vedea asta din nou de data aceasta. Sper că vom avea ceva activitate bună în Orientul Mijlociu, că vom vedea o încetinire a războiului. Donald Trump îl cunoaște foarte bine pe Bibi Netanyahu și poate vorbi cu el. Și Netanyahu nu ascultă de mulți oameni, dar îl ascultă pe Donald Trump. Așa că, cred că avem o oportunitate acolo. Nu sunt sigur că totul va merge bine, dar cred că avem o oportunitate care nu există acum. Joe Biden nu are relații în Orientul Mijlociu. Nici cu comunitatea arabă, nici cu comunitatea evreiască Nu se înțelege bine acolo. Așadar, prezența lui Donald Trump va schimba lucrurile.

Cred că abordarea agresivă și imprevizibilă a lui Trump va ajuta situația din Ucraina. Cred că Vladimir Putin va realiza că există o oportunitate aici, în timp ce Trump dorește pace și a fost foarte clar în acest sens. Dacă îl refuzi, va trebui să plătești un preț pentru asta. A fost clar. Deci, cred că, va fi o primă perioadă interesantă a administrației sale. Și sper că asta va echilibra lucrurile. Cel mai important, să aducă pace, dar să echilibreze lucrurile în Europa de Est și în alte părți.

M:În ceea ce privește tinerii din Europa și în special din România, ce credeți, de ce credeți că Trump a devenit o figură de interes printre naționaliștii români și în special printre tineri?

T: Pentru că există acest nou val în România de tineri, ceea ce a fost șocant pentru mine, ei susțin valul naționalist și pe președintele Trump.

Cred că el este inspirațional pentru tineri prin faptul că creează speranță. El se uită la ce poate fi, nu doar la ce este. El va sublinia când există o problemă, va sublinia că există o problemă la graniță. Va sublinia [00:33:00] că există o problemă în Ucraina, dar apoi face pasul următor. Cum putem rezolva această problemă? Este foarte simplu. Să semnalezi o problemă și să vii cu o soluție este mai provocator și el este destul de bun la asta. El creează speranță și cred că speranța este magia vieții la orice vârstă. Dar mai ales când ești tânăr, vrei să privești înainte și să te gândești: așteaptă, pot avea un mâine mai bun. Vreau să am o familie. Vreau să am copii. Poate ai copii și te gândești că vrei o viață mai bună pentru ei. Nu vrei să crească într-o lume dificilă. Așa că cred că el creează speranță pentru viitor într-o lume care are mare nevoie de ea.

M:Oamenii din România vor să știe, există vreo dovadă căleadershipul lui Trump a influențat retorica sau comportamentul liderilor politici din Europa de Est?

T: Știi, cred că natura umană este, revenind la întrebarea mea anterioară, cred că natura umană este conservatoare. Acum, eu sunt conservator, deci poate doar cred asta. Dar cred că natura umană este așa.

Oamenii vor să-și asume responsabilitatea pentru ei înșiși, în mare parte. Oamenii vor să se aștepte ca și alții să-și asume responsabilitatea pentru ei înșiși.Oamenii vor să-și creeze o viață mai bună pentru ei înșiși, dar vor să fie liberi să facă asta. Nu vor ca guvernul să le impună ce pot și ce nu pot face, ce pot și ce nu pot gândi, ce pot și ce nu pot spune. Niciodată în istoria lumii societatea nu s-a îmbunătățit când guvernul le spune oamenilor ce pot și ce nu pot spune, sau ce pot și ce nu pot face.

Nu există niciun exemplu, nici acum o sută de ani, nici acum o mie de ani, nici acum două mii de ani, în care dacă guvernul începe să restricționeze oamenii, viața devine mai bună. Nu funcționează. Și astfel cred că natura umană este să vrem să putem lua unele dintre aceste decizii pentru noi înșine și să ne creăm o viață mai bună.Și cred că asta văd ei în mod înnăscut, pur și simplu natural în mintea lor. Metoda lui Trump de a face asta este grozavă, dar cred că dincolo de Donald Trump, ceea ce vezi în România, ceea ce vezi în multe părți ale lumii este că oamenii își doresc doar oportunitatea de a-și crea o viață mai bună.

M: Înainte de a încheia, aș dori să întreb pe toți cei care ne urmăresc acum: ar trebui să ne concentrăm pe factori externi sau pe starea propriei noastre țări? Fiecare dintre țările noastre. Ar trebui să abordăm sistemul de sănătate disfuncțional, sistemul educațional defectuos sau poate sistemul de justiție corupt? Ar trebui să ne concentrăm pe faptul că atât de mulți români părăsesc țara pentru că aceste două partide de guvernământ și-au acordat lor și oamenilor lor venituri de mii de euro, în timp ce nu oferă nimic poporului?

De 35 de ani, aceste partide au împărțit societatea în două clase în România: privilegiații lor și, pe de altă parte, poporul.

Pentru a contracara cele 40 de procentedin voturi câștigate de Călin Georgescu și George Simion, partidele de guvernământ se unesc din nou, în ciuda faptului că nu au nicio legătură ideologică.

Partidele de stânga se aliază cu cele de dreapta pentru a forma un mare bloc anti-naționalist. Ei susțin că fac acest lucru pentru stabilitate, dar înseamnă cu adevărat stabilitate unirea unor programe opuse? Ar putea fi faptul că aceste alianțe artificiale sunt formate pur și simplu pentru a păstra puterea pe care o dețin de 35 de ani?

Aceste partide au beneficiat de bogăția țării timp de decenii. Prin urmare, nu-și pot imagina să renunțe acum. În America, majoritatea oamenilor au votat pentru libertate anul acesta. Sperăm că alegerea voastră ne va trezi și pe noi. Domnule Constantine, vă mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat. A fost o plăcere.

T: Maria, mulțumesc. Apreciez.