Marți, 12 Octombrie 2021, cu puțin înainte de ora 22, Marcel Petrișor s-a alăturat cetei sfinților mărturisitori din închisori, după o lungă suferință. Unul din ultimii supraviețuitori ai temnițelelor comuniste s-a mutat la cele cerești, în Țara libertății veșnice.

Născut la 13 aprilie 1930 la Ocișor, în Apuseni, a fost arestat de comuniști nu pentru apartenența la vreo mișcare politică, ci pentru o faptă bună: ca student la filosofie, în 1952 i-a dat cartela de student nepotului lui Aron Cotruș, Ovidiu Cotruș, ca să poată mînca la cantina studențească.

Au urmat ani de exterminare și teroare, la Jilava, Baia Sprie, Gherla, Aiud.

Eliberat în 1956, este din nou arestat după cîteva luni, sub acuzația de complot (tocmai începuse revoluția din Ungaria și studenții au fost principalii vizați de regim). După un nou tur al acelorași închisori, prelungit pe ani de zile fără speranța scăpării din iadul temnițelor, este eliberat de la Aiud în 1964.

După eliberare este admis la Facultatea de Litere și după absolvire în 1970 se angajează ca profesor de limba franceză în București.

A fost bun prieten cu Părintele Gheorghe Calciu (care l-a salvat de la moarte în temnița de la Jilava), fiind împreună pătimitori în aceeași celulă cu martirul Constantin Oprișan. După eliberare, a fost unul dintre cei mai activi foști deținuți politici, prieten al eroilor și mărturisitorilor Aurel State, Simeon Ghinea, Petre Țuțea și alți mari români.

S-a considerat pe sine întotdeauna tînăr, visător, plin de nădejde pentru un viitor mai luminos al României și al românilor. A luat parte activ la tot fenomenul Pieței Universității în 1990 și și-a oferit propria casă ca sediu al Mișcării Pentru România - partidul studenților și al tuturor celor cu inimă de român și de creștin din anii 1990-1992. 

Am avut marea onoare și bucurie de a fi găzduit în casa sa vreme de aproape trei ani, în studenție. Discuțiile pînă tîrziu în noapte din acei ani mi l-au relevat într-o lumină duioasă, părintească, cum puțini au avut privilegiul. Îmi aduc aminte că în urma unei asemenea discuții într-o bună zi ne-am suit în mașină și am venit la Părintele Cleopa și la Părintele Justin ca să ne lămurim niște răspunsuri la care împreună nu găseam ieșire… exact ca în veacurile marilor Părinți ai pustiei.

A fost un apropiat al Mănăstirii Petru Vodă și un permanent susținător, cu diplomație și delicatețe, al tuturor demersurilor Părintelui Justin Pârvu și ale noastre și un sfetnic al meu prea-drag.

Integral AICI

VIDEO via MĂRTURISITORII: