Priviți-i! Nu vă întoarceți privirea și nu vă ascundeți, rușinați, în spatele tăcerii complice!

Sunt ei – clica, haiticul, suita lacomă de profitori ai Sistemului, acea rețea cleioasă de grandomani cu ifose de elite, acei vampiri ai spiritului românesc care, de peste trei decenii, sug seva ultimelor rămășițe de demnitate și autenticitate din cultura română.

Îi recunoașteți, desigur.

Unii au moace cunoscute: eternii prezenți pe la toate sindrofiile culturale cu catering de lux și premii între prieteni, tartorii batrâni ai imposturii cu vechi state de plată la Securitate, unii cu fața lividă de la prea multă minciună rostită pe post de adevăr.

Alții, mai noi, sunt niște trepăduși jalnici, niște nimeni cu diplomă  obținută la seralul sinecurilor. Sunt hamsterii Sistemului, învârtiți bezmetic în roata banului public, îndopați cu premii cumpărate pe modelul Elena Ceaușescu și cu cărți tipărite pe banii statului, pe care n-ar da nimeni un leu într-o librărie ce promovează adevărata valoare.

Acești „intelectuali ai lui Băsescu” — da, ăia care au reînviat cultul personalității sub o formă spoită, „europeană”, — au fost cei care au sugrumat cultura vie, aceea care răsare din suferință, din demnitate, din verticalitate. Din pricina lor, adevărații oameni de cultură ai acestei țări au fost aruncați la marginea societății, tratați precum niște lumpeni, niște paria. Nu pentru că n-ar fi avut ce spune, ci tocmai pentru că spuneau ADEVĂRUL. Și asta doare. Mai ales pe cei ce-și construiesc cariere pe minciună și compromis.

Acești ipochimeni cu legitimație de „formatori de opinie” au confiscat tot: scena, premiile, fondurile, instituțiile, televiziunile, revistele. Ei au produs ura față de intelectuali. Ei au făcut din cuvânt un instrument de manipulare, nu de iluminare. Datorită lor – sau mai bine zis din vina lor – poporul a ajuns să urască intelectualii, confundându-i cu acești impostori. Să nu ne mirăm dacă, într-o zi, vom auzi din stradă: „Moarte intelectualilor!” – așa cum striga gloata cândva „Moarte chiaburilor!” – pentru că Sistemul lucrează cu aceleași metode, dar sub alte măști.

Această pleiadă de răsfățați trăiește visul capitalist al luxului cu parfum ieftin de trădare: bani mulți, granturi obținute pe ochi frumoși, premii „internaționale” plătite din bugetul public, călătorii, sinecuri, consilii de administrație, comitete și comiții. Nu cartea i-a îmbogățit, ci lingușirea. Nu ideile, ci obediența. Le este frică – da, le este o teribilă frică! – că într-o zi se va vedea că au fost doar niște mediocri umflați cu pompa propagandei.

Ei v-au convins să stați închiși în case, să vă vaccinați de cinci ori și să aplaudați de la balcon. Tot ei v-au îndesat pe gât două mandate de Băsescu și două de Iohannis – fiecare catastrofă mai bine lustruită decât cealaltă.

Iar acum revin, cu aceleași trompete unsuroase, să vă vândă modelul Nicușor Dan: un alt robot fără expresie, un alt „tehnocrat” de carton, un alt Iohannis, dar cu ochelari și mai mari, ca să vadă mai bine directivele.

Nu simțiți mirosul de reciclare ideologică? Nu recunoașteți rețeta?

Un personaj insipid, vopsit drept „soluție salvatoare”, în timp ce, în culise, păpușarii râd grohăind, satisfăcuți de cât de ușor li se mai servește poporului aceeași minciună reîncălzită.

Aceasta este fața hâdă a Sistemului: lipsit de imaginație, dar expert în a specula ignoranța și amnezia colectivă. El șterge istoria, profanează valorile, cosmetizează trădarea și numește totul „progres”.

Așa că priviți-i bine. Sunt printre noi. Sunt pe ecrane, în cărți premiate, în interviuri siropoase și în academii de carton.

Trompetele Sistemului, eternii oportuniști, cei care v-au furat nu doar pâinea, ci și încrederea în adevăr.