ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Războiul este faza a II-a a Marii Resetări. O continuare logică a fazei I, Pandemia. Cum ar fi spus Ceaușescu, „o etapă nouă, calitativ superioară”.

(Cine nu este de acord cu această afirmație, se poate opri cu cititul aici. Nu are rost să-și piardă vremea în continuare. )

Acum, că am rămas între noi, putem merge mai departe.

De la începutul războiului, o întrebare îi frământă pe mulți: este Putin globalist sau nu? Invadând Ucraina, servește el cauza Marii Resetări sau i se opune?

Zgomotul exploziilor și vacarmul propagandei au acoperit câteva evenimente recente, cruciale pentru înțelegerea realității.

La începutul lunii martie, Forumul Economic Mondial a anunțat că „îngheață toate relațiile” cu Rusia.

Forumul Economic Mondial este motorul ideologic al Marii Resetări, iar Putin era unul dintre musafirii cei mai prețuiți la Davos. Până într-atât încât Klaus Schwab l-a invitat pe Putin să se adreseze Forumului în 2015, la doar câteva luni după ce anexase Crimeea.

„Înghețarea” (totuși, nu „ruperea”) relațiilor cu Putin este un semnal puternic pe care organizația globalistă îl transmite lumii.

Un alt eveniment remarcabil s-a produs pe 11 martie: într-un editorial-manifest, George Soros a cerut „îndepărtarea de la putere” a lui Vladimir Putin și Xi Jinping.

Primul, pentru că „realmente a înnebunit”, al doilea, pentru că „i-a dat lui Putin carte blanche să invadeze Ucraina”.

Dacă, vorba poetului, globalizarea ar trebui să poarte un nume, ea s-ar numi „George Soros”. Bătrânul miliardar este întruchiparea însăși a globalizării.

La vârsta lui, când emoțiile dăunează grav sănătății, încă mai avea puterea, în mai 2021, să se entuziasmeze de oportunitățile pe care le deschide Covidul:

„Suntem într-un moment revoluționar, în care ceea ce părea imposibil sau chiar de neconceput în vremuri normale, a devenit nu doar posibil, ci probabil absolut necesar.”

Reacția neobișnuit de nervoasă a lui Soros față de Putin și Xi, ieșire de bătrân amorez înșelat de amanta cu jumătate de secol mai tânără, arată că rusul și chinezul nu doar că nu mai sunt bineveniți în barca globalizării, ci reprezintă un pericol de-a dreptul și trebuie aruncați urgent peste bord.

*

Altele au fost sentimentele globaliștilor față de Putin și Xi în pandemie. Cât au tras amândoi la căruța Dictaturii COVID, au fost buni. Lockdown-uri, vaccinare obligatorie, supraveghere, teroare… Tot tacâmul occidental.

După ce Trump a fost răsturnat de la putere, lui Xi i s-a iertat inclusiv scăparea (eliberarea?) virusului din laboratorul de la Wuhan.

Nimeni nu a mai vorbit despre reparațiile pe care China le datora lumii întregi pentru uriașele pierderi umane și materiale.

Până și Jocurile Olimpice de la Beijing s-au desfășurat fără vreun boicot notabil, într-o amnezie totală față de originile flagelului care încă mai zdruncina lumea, oferind astfel regimului comunist drept cadou pe tipsie un nou prilej de propagandă stridentă.

Doar concurența pe care vaccinurile rusești și chinezești au făcut-o celor occidentale a umbrit puțin atmosfera de colaborare și solidaritate globală, însă fără efecte grave asupra bunului mers al pandemiei.

Căruța s-a rupt când Rusia și China au refuzat să marșeze la ceea ce fusese programată ca faza a II-a a Marii Resetări: combaterea Schimbării Climatice.

(Nu întâmplător, certificatele COVID au fost numite „verzi”.)

Rusia și China au refuzat să-și saboteze singure economiile, dependente într-o măsură covârșitoare de exportul (prima) și importul (a doua) de combustibili fosili, proscriși de Green Deal.

În acest moment, Putin și Xi au devenit dușmanii de moarte ai globalizării. Însă trebuie precizat imediat: ai globalizării așa cum a fost plănuită de Occident. De Schwab și Soros, de Biden și Trudeau, de Macron și Scholz.

*

Și Putin și Xi sunt globaliști. Amândoi mor de poftă să domine lumea.

Unul visează la un cocteil imperial de țarism și stalinism: un fel de Comintern pravoslavnic, de kaghebism mistic.

Celălalt fantazează la o Revoluție Culturală mondială, la un maoism tehnologic, prin care „Visul Chinez” să devină „Visul întregii lumi”.

Pe de altă parte, Marea Resetare, care le tulbură nopțile și le provoacă vise umede globaliștilor occidentali, înseamnă transformarea lumii într-un stup: fiecare locuitor stă cuminte în hexagonul lui și execută fără să bâzâie sarcinile trasate de o mână de trântori tehnocrați, auto-aleși într-un Consiliu de Coroană al Mătcii.

Pentru a deveni realitate, fiecare din cele trei lumi de mai sus are nevoie de o populație îmbunătățită. De un Om Nou.

Pentru a „fabrica” acest Om Nou, modelul rusesc de globalizare, fidel Gulagului, distruge trupurile pentru a le controla.

Modelul occidental distruge sufletele, prin reeducare, ștergerea identității și o egalizare tipizată, procustiană.

Modelul chinezesc distruge și trupurile și sufletele.

*

Când a devenit limpede că cele trei săbii nu încap în aceeași teacă, a început războiul. Două dintre săbii trebuie să fie frânte.

Explicația cea mai plastică pentru modul în care a fost declanșată conflagrația a oferit-o Răzvan Belciuganu.

Pe scurt: nu te aștepți să îi zgârii la nesfârșit cu cheia mașina lui Nuțu Cămătaru fără să fii luat de guler.

Biden s-a folosit de Zelenski ca de o cheie cu care a tot scrijelit limuzina lui Putin. A mizat pe orgoliul de macho al rusului, care nu putea lăsa afrontul nepedepsit. Era musai să explodeze.

Ultima zgârietură a fost atât de apăsată încât a trecut prin tablă. Ea s-a produs la Consiliul de Securitate de la München, pe 19 februarie.

Zelenski a avertizat că, dacă nu i se oferă garanții suplimentare de securitate, nu mai respectă Memorandumul de la Budapesta, din 1994, prin care Ucraina renunța la armele nucleare.

Ideea că Ucraina ar putea fabrica arme nucleare nu a provocat nici un frison în rândurile delegațiilor occidentale participante la München.

Dimpotrivă, zâmbitoare, Kamala Harris, a salutat încă o dată ideea aderării Ucrainei la NATO.

Era mai mult decât putea suporta vanitatea lui Putin. A dat ordinul de invazie.

*

Războiul este cel mai eficient și rapid mijloc de distrugere. Mai eficient și mai rapid decât COVID și Green Deal la un loc. Perfect pentru „build back better”.

Mai ales dacă războiul are loc în Europa, leagănul civilizației occidentale.

Mai ales dacă se desfășoară între două țări ortodoxe.

După ce bisericile protestante s-au prăbușit ca un castel de cărți de joc la primele adieri ale progresismului și după ce la Vatican s-a instalat un Papă woke, Ortodoxia rămăsese ultima nucă tare în calea Marii Resetări.

Acum, lumea ortodoxă e pârjolită și mâncată de dihonie.

*

După doi ani de pandemie, credeam că nimic nu mă mai poate mira. M-am înșelat.

Stau și mă crucesc cum oamenii care, până ieri tremurau de frica unui virus respirator, se uită azi la război ca la meci de box. Și-au ales câte un favorit pe care îl susțin exuberant, dorind nimicirea adversarului: „Arde-l la ficat!”, „Dă-i la moacă!”, „Du-te peste el că-i mort”…

Deși o frică difuză continuă să plutească în aer, lumea este ca hipnotizată. Nimănui nu pare să-i dea prin cap că răcnetele sale de încurajare pentru unul sau altul dintre beligeranți l-ar putea afecta personal.

Că războiul se poate extinde ca un foc pe o miriște uscată la prima pală de vânt. Că vâlvătaia de la graniță poate lovi orașele și satele noastre. Că, peste noapte, am putea ajunge și noi pentru alții meci de box la televizor.

*

În Ucraina, se ciocnesc două din cele trei Săbii Globaliste.

(China stă în expectativă, așteptând ca Rusia și Occidentul să își macine puterile reciproc. La intrarea sa în arenă, va avea de îndeplinit o simplă formalitate.)

Ca întotdeauna în istorie, România se află la mijloc, prinsă între munții care se bat în capete.

Nu are în cine să se încreadă. Asistăm la o luptă între Dracu, Tac-su și Fiu-su. Troița răsturnată. Unitatea, pacea și armonia mântuitoare a Treimii Cerești sunt maimuțărite demonic pe pământ și transformate în Război și Pierzanie.

Pe cine să susții? Toți sunt o cloacă și-un subteran.

Ani la rând am fost dresați să mimăm democrația votând „răul cel mai mic”.

Acum, în Postul Mare, trăim cea mai mare ispită posibilă: suntem încurajați să ne alegem favoritul dintre draci.

*

 „La Răsărit urgie, la Apus urgie… Încotro s-o apucăm, părinte?” – „În Sus.”

*

Ca în anul astral 1918, când părea că suntem scoși din istorie, „În Sus” a rămas și acum singura orientare geo-politică acceptabilă pentru România.

În Sus, cu un popas pe Cruce.

Golgota, ca rampă de lansare strategică.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews