În aceste zile asistăm la demolarea lui Joe Biden chiar de Statul Paralel care l-a creat și l-a făcut președinte. Nimic nou sub soare. De multă vreme, nu președinții conduc America.

Citiți mai jos un fragment din editorialul lui Tucker Carlson de la Fox News pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Dacă vreți să înțelegeți cum funcționează cu adevărat guvernul american la cel mai înalt nivel și dacă vreți să aflați de ce nu se mai predă istoria la școală, atunci trebuie să aflați că președintele cel mai popular din istoria Americii a fost Richard Nixon. Da, Richard Nixon.

Cu toate acestea, fără ca vreun alegător american să se fi manifestat prin vot, Richard Nixon a fost dat afară din funcție și înlocuit de singurul președinte ne-ales din istoria Americii.

Deci, am trecut brusc de la președintele cel mai popular din istorie la un președinte pe care nu l-a votat nimeni.

Stai puțin, ați putea zice. De ce nu știam și noi asta? Richard Nixon nu era un criminal? Nu era el disprețuit de toți oamenii cinstiți?

Nu, nu era. De fapt, dacă un președinte ar avea dreptul să pretindă că a fost alesul poporului, atunci acela a fost Richard Nixon.

Nixon a fost reales în 1972 cu cea mai mare diferență de voturi înregistrată vreodată, până atunci și de atunci încoace. Nixon a obținut cu 17 milioane de voturi mai mult decât rivalul său.

După mai puțin de doi ani, a fost înlăturat. A fost constrâns să demisioneze, iar locul lui la Casa Albă a fost luat de o slugă obedientă a agențiilor federale, pe nume Gerald Ford.

Cum s-a petrecut asta? Ei bine, e o poveste lungă, dar iată faptele principale, care sunt suficient de grăitoare.

Richard Nixon era convins că elemente din birocrația federală lucrau la subminarea sistemului american de guvernământ. Și făceau asta de multă vreme.

Nixon a spus deseori acest lucru. Și avea perfectă dreptate.

Pe 23 iunie 1972, Nixon s-a întâlnit la Casa Albă cu directorul de atunci al CIA, Richard Helms (foto). În timpul discuției, care din fericire a fost înregistrată, Nixon a afirmat că „știe cine l-a împușcat pe John”. Adică pe președintele John F. Kennedy.

 

Nixon a lăsat să se înțeleagă că CIA era direct implicată în asasinarea lui Kennedy, lucru pe care astăzi îl cunoaștem cu certitudine.

Helms a dat un răspuns revelator: tăcere totală.

Pentru Nixon, însă, nu mai avea nici o importanță. Soarta îi fusese deja pecetluită.

Cu patru zile înainte, pe 19 iunie, The Washington Post publicase primul dintr-o serie numeroasă de articole despre o pătrundere prin efracție în birourile clădirii Watergate.

Ceea ce nu știa Richard Nixon, iar ziarul nu relatase, patru dintre cei cinci spărgători lucrau pentru CIA.

Primul dintre numeroasele articole necinstite a fost scris de un anume, Bob Woodward. Cine era mai precis Woodward?

Ei bine, nu era ziarist. Bob Woodward nu avea nici un fel de experiență la ziar. Fusese parașutat în presă direct din zona secretă a guvernului federal.

Bref, înainte de Watergate, Woodward fusese ofițer de marină la Pentagon. Avea aviz de acces la documente top secret. Colaborase regulat cu agențiile de securitate. În unele perioade, Woodward fusese chiar detașat la Casa Albă unde interacționase cu colaboratori ai lui Nixon.

La scurt timp după ce a plecat din Marină – din motive care nici până azi nu au fost clarificate – Woodward a fost angajat de ziarul cel mai puternic din Washington și i s-a repartizat subiectul cel mai tare din țară.

Ca să fim foarte clari, principala sursă de informații a lui Woodward era directorul adjunct al FBI, Mark Felt. Iar Felt conducea programul secret COINTELPRO al FBI, care avea ca scop discreditarea actorilor politici pe care agențiile federale voiau să îi distrugă. Adică, oameni ca Richard Nixon.

Aceleași agenții lucrau și la dărâmarea vicepreședintelui lui Nixon, Spiro Agnew.

În toamna lui 1973, Agnew a fost acuzat de evaziune fiscală și forțat să demisioneze. Înlocuitorul lui a fost un congresmen insipid din Grand Rapids, pe nume Gerald Ford.

Ce îl recomanda pe Ford pentru această funcție? Făcuse parte din Comisia Warren, care albise CIA de orice responsabilitate pentru asasinarea președintelui Kennedy.

Lui Nixon i s-a forțat mâna să îl accepte pe Ford de către Democrații din Congres.

„Nu i-am lăsar lui Nixon altă opțiune decât pe Ford”, se lăuda mai târziu președintele Camerei, Carl Albert.

Opt luni mai târziu, Gerald Ford, fostul membru al Comisiei Warren, devenea președintele Statelor Unite.

Ați înțeles cum funcționează lucrurile? Acestea sunt fapte, nu speculații. Toate s-au produs cu adevărat. Nimic nu este secret.

De fapt, cea mai mare parte dintre ele poate fi găsită pe Wikipedia. Dar nici o agenție de presă nu a relatat vreodată această poveste.

Este evidentă, dar este ignorată. În consecință, birocrația din Washington a rămas definitiv la conducerea sistemului nostru politic.

Niște indivizi înfipți pe viață în scaunele agențiilor federale și pe care nu i-a ales nimeni iau cele mai importante decizii în guvernul american și zdrobesc pe oricine încearcă să îi oprească.

În aceste condiții, democrația noastră a devenit o glumă.

De pildă, câți dintre dvs. au remarcat că prima țintă pe care agențiile federale și-au fixat-o în administrația Trump a fost generalul Michael Flynn? De ce Flynn?

Pentru că Michael Flynn era un ofițer de informații de carieră, care condusese Defense Intelligence Agency.

Cu alte cuvinte, Flynn știa exact cum funcționează Sistemul. Deci, era capabil să riposteze.

La patru zile după învestirea lui Donald Trump, FBI l-a ademenit pe Michael Flynn la o audiere fără avocatul său, a născocit o serie de false infracțiuni și l-a obligat să demisioneze.

Așa funcționează lucrurile la Washington. Să încetăm să ne mai mințim.

Când niște oameni pe care nu i-a votat nimeni conduc totul, înseamnă că nu trăim într-o țară liberă.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews