ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Războaiele au fost dintotdeauna mană cerească pentru dictatori. Odată ce izbucnește Războiul, politicienii devin Zei, având putere de viață și de moarte asupra oamenilor de rând.

Un nou episod din serialul Tucker on Twitter pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

În timp ce lumea este mai aproape ca niciodată de nimicirea nucleară, vă veți fi întrebat de ce exact suntem în război cu Rusia.

Pare că această decizie de politică externă ne-a adus numai necazuri: începând cu prăbușirea economiei și încheind cu posibila dispariție de pe Pământ.

Există deci vreo rațiune întemeiată pentru care purtăm acest război?

Atâția tineri nevinovați au fost uciși, atâtea sute de miliarde de dolari au fost irosite.

Care e rostul?

Facem asta pentru ca familia Biden să-și achite datoriile față de oligarhii care le-au plătit casa de vacanță de la Rehoboth Beach?

Facem asta pentru ca guvernul nostru să continue să mintă în privința laboratoarelor sale ilegale din Estul Europei?

Pentru ca niște ratați stupizi ca Toria Nuland și Tony Blinken să aibă impresia că fac ceva cu viețile lor triste și inutile?

Zău, așa, trebuie să fie un motiv mai bun pentru care ducem acest război, mai inutil decât toate celelalte războaie ale noastre de până acum.

Despre ce e vorba?

Ei bine, din fericire avem răspunsul: războiul împotriva Rusiei, doamnelor și domnilor, războiul împotriva lui Putin și pentru Ucraina este de fapt un Război pentru Democrație.

Priviți (1:09):

Karine Jean-Pierre, secretara de presă a Casei Albe:

„Ne concentrăm pe ce putem face pentru a sprijini eforturile Ucrainei de a lupta pentru democrație.”

Nancy Pelosi, fosta președintă a Camerei Reprezentanților:

„Democrația trebuie să învingă. Poporul ucrainean se luptă pentru democrația sa și, făcând acest lucru, se luptă și pentru democrația noastră.”

Mike McCaul, congresmen Republican:

„...Sprijinind și ajutând Ucraina să câștige această luptă pentru democrație și libertate...”

Dick Durbin, senator Democrat:

„Desigur, președintele Zelenski înțelege că miza în Ucraina este mai mare decât această țară, este literalmente o luptă pentru libertatea și democrația înseși...”

Corespondent la Kiev al MSNBC:

„Ei (ucrainenii) arată lumii cum arată o luptă existențială pentru democrație.”

John Cornyn, senator Republican:

„Președintele Zelenski și ucrainenii au schimbat în bine cursul istoriei, iar noi suntem fără echivoc alături de poporul ucrainean în lupta sa de a rămâne o democrație suverană.”

Fără echivoc alături de poporul ucrainean pentru a rămâne o democrație suverană... Aceasta este o opinie bipartizană.

Democrația trebuie să învingă...

Tocmai ați auzit-o pe experta în democrație Nancy Pelosi spunând că poporul ucrainean luptă pentru democrația sa, dar și pentru a noastră.

Cu alte cuvinte, fără o democrație în Ucraina, nu putem avea o democrație aici, în Statele Unite.

Dacă ucrainenii nu sunt liberi, nici noi nu suntem. Trebuie să ne asigurăm că ei pot vota în Kiev pentru ca noi să putem continua să votăm în Kansas City.

Pur și simplu.

Și totuși în această seară cu regret trebuie să vă spunem că avem o problemă: se pare că ucrainenii nu vor mai putea vota la Kiev. Și, de data aceasta, nu din vina lui Putin.

Democrația în Ucraina pare să fi fost suspendată chiar de cel mai mare apărător al democrației din lume: mareșalul Zelenski însuși.

Priviți (2:49):

Crainică BBC:

„Vor mai fi alegeri în Ucraina anul viitor?”

Volodimir Zelenski:

„Este o întrebare generală: Dacă vom câștiga, vor fi. Dacă nu va mai fi război, nu va mai exista legea marțială. Alegerile trebuie organizate pe timp de pace, când nu este război, potrivit legii.”

Deci, vom avea alegeri? - Dacă vom câștiga, vom lăsa oamenii să voteze, dacă nu, nu.

Pentru că așa vrem noi. Noi suntem la putere, noi facem regulile.

Datoria voastră este să vă supuneți sau veți fi pedepsiți. Aceasta este viziunea noastră despre autorguvernare.

„Auto” înseamnă „Eu”. Acum Eu sunt guvernul.

Acesta nu este un Autocrat oarecare – este principalul nostru Aliat în Războiul pentru Democrație. Acesta este tipul care a anunțat că va anula alegerile de anul viitor.

Te întrebi ce crede administrația Biden despre asta: nu se mai poate să îl sprijinim pe tipul ăsta, Zelenski, după ce a spus ASTA, nu-i așa?

Pentru că într-un clip de numai 30 de secunde tocmai a aruncat în aer toate motivele noastre de a-l sprijini în război.

Deci, pur și simplu, nu mai este posibil să îl sprijinim.

O, ba da, bineînțeles că este posibil și o vom face.

Iată-l pe Joe Biden ieri, reafirmând sprijinul fără echivoc al Americii pentru Ucraina (04:00):

„Indiferent ce s-ar întâmpla în Rusia, noi, Statele Unite, vom continua să sprijinim apărarea Ucrainei, suveranitatea și integritatea sa teritorială.”

Să recapitulăm: ducem un război pentru democrație în beneficiul unui lider care tocmai a anunțat că e încântat să pună capăt democrației.

Iar liderii democrației noastre nu au nici o problemă cu asta. Ba chiar sunt cu putere în favoarea acestui lucru.

Sunteți șocați? Nu ar trebui.

Evident că sunt în favoarea acestui lucru. Ar fi trebuit să vă așteptați la asta.

Războaiele pentru democrație anulează întotdeauna democrația – de aceea liderii noștri le iubesc atât de mult.

Toți au făcut asta, până și cei mai virtuoși.

Abraham Lincoln a suspendat Habeas Corpus.

Guvernul britanic condus de Winston Churchill a azvârlit un întreg partid de opoziție în închisoare și i-a lăsat să putrezească acolo pe toată durata războiului. Pe unii, cu familii cu tot.

Deci, într-un război pentru democrație poți face orice.

Imaginați-vă ce ar fi capabil să facă un om cu mai puține principii.

Dacă acest om – să zicem – ar conduce Ucraina, ar putea confisca biserici, aresta preoți, interzice orice fel de critică la adresa sa, ar face să dispară oponenții politici.

Exact asta se și întâmplă.

Nu mai departe de luna trecută, Zelenski l-a aruncat în închisoare pe termen nelimitat pe un anume Gonzalo Lira pentru crima de a fi îndrăznit să scrie despre guvernul ucrainean într-un mod mai puțin flatant.

Interesant însă este că, spre deosebire de celelalte cazuri, Lira este cetățean american.

Biden l-ar fi putut elibera în câteva ore, dar nu a făcut-o. Nu a vrut și nici nu a scos o vorbă despre asta, așa că Lira rămâne în închisoare.

Asta te face să îți pui întrebarea: care este adevăratul motiv?

Când oamenii normali văd un război, văd moarte și distrugere, tristețe și suferință.

Dar demagogii nu văd asta. Ei văd lucrurile diferit. Știu că Războiul înseamnă Putere.

Pe timp de război, tot ce fac poate fi justificat: războiul este cea mai gravă dintre toate urgențele.

Imaginați-vă mult-râvnitele (de ei) lockdown-uri multiplicate cu o mie plus drone!

Odată ce izbucnește Războiul, politicienii devin Zei, având putere de viață și de moarte asupra oamenilor de rând.

În pașnica democrație ești nevoit să dezbați cu oponenții tăi politici – lucru atât de plictisitor – pe când într-un război pentru democrație îi poți zvârli în închisoare sau executa.

Mulți la Washington așteaptă un asemenea moment – poate de aceea îl și sprijină cu atâta ardoare pe Joe Biden (inclusiv mulți Republicani) – împotriva unui potențial oponent.

SINGURUL oponent care se opune Războiului din Ucraina.

Dacă războiul s-ar sfârși, puterea lor s-ar evapora.

Săptămâna trecută, un avertizor de integritate a scos la iveală mesaje ale lui Hunter Biden de pe WhatsApp care dovedesc că – în cel mai nevinovat caz – tatăl său era la curent cu afacerile sale de trafic de influență în străinătate și că, probabil, a și participat la ele.

„Sunt aici cu tatăl meu lângă mine”, a scris Hunter Biden partenerilor săi chinezi, cerându-le bani.

Din tot ce s-a scris despre familia Biden în ultimii ani, aceasta a fost dovada supremă.

Este chiar acolo, în mesaj. Ar fi fost suficientă pentru a distruge un președinte normal. Ar fi fost mai mult decât suficientă pentru a împiedica un președinte normal să mai candideze din nou.

Dar asupra lui Joe Biden nu a avut nici un efect.

Majoritatea presei a ignorat total mesajul. Sau a încercat să răstălmăcească relația lui Biden cu fiul său ca pe un fel de victorie morală.

„Adevărata semnificație a Biden Saga, așa cum o văd eu”, a scris Nick Kristoff de la New York Times, „nu este despre corupția prezidențială, ci despre gravitatea dependenței (de droguri) și despre modul în care un părinte puternic și având o iubire necondiționată poate salva un copil”.

Chiar a scris asta. Dacă vă îndoiți, ar trebui să știți că această opinie este foarte răspândită în presă.

Iată ce spune ABC (07:39):

„Povestea lui Hunter Biden, scandalul, toată tevatura sunt și povestea iubirii unui tată. Iar Joe Biden nu l-a abandonat pe fiul său Hunter și nici nu o va face. Și nici nu îl va trata altfel decât ca pe un fiu. Deci (Joe Biden) este în primul rând un tată. Dacă acceptați bine, dacă nu, asta este.”

Așadar, un avertizor de integritate prezintă un SMS care demonstrează că Joe Biden se afla în aceeași cameră cu fiul său, în timp ce fiul să făcea trafic de influență cerând bani unei puteri inamice – guvernul chinez – iar abordarea ABC este că Joe Biden este în primul rând un tată, fie că ne place, fie că nu.

Ce spune o astfel de reacție?

Ei bine, vorbești așa atunci când nu ai de ce să te temi că se va întâmpla la viitoarele alegeri prezidențiale.

Nici măcar nu te ostenești să îi găsești scuze candidatului tău, pentru că nu are nevoie.

Țara ta are mașini electronice de votat, Joe Biden a obținut 81.282.916 de voturi în 2020 și ești sigur că afacerea se poate repeta.

Nu ai de ce să fii îngrijorat.

Totuși, puțină îngrijorare ar trebui să aibă.

Persoanele care îl controlează pe Joe Biden – Susan Rice și celelalte – știu că pot continua să dirijeze guvernul, să scrie comunicate de presă, să emită decrete – pot face toate aceste lucruri la nesfârșit, atâta vreme cât Joe Biden se poate îmbrăca dimineața.

Iar aceasta este opțiunea lor favorită: se opun cu fervoare schimbării.

Însă singurul lucru pe care acești tipi nu îl pot controla este îmbătrânirea.

Joe Biden e bătrân, are 80 de ani acum și va avea 85 de ani la sfârșitul viitorului mandat.

Oamenii își imaginează că îmbătrânirea este un lung proces de trecere previzibilă de la agerime la inconștiență.

Dar nu se întâmplă așa întotdeauna.

Când bătrânii încep să alunece pe panta descendentă, alunecarea tinde să fie rapidă.

Alunecarea lui Joe Biden a început.

Priviți-l ieri (09:25):

„Iată ce mi-a scris și citez, vă puteți imagina bucuria mea, i-a chemat imediat și, a doua zi, au trimis pe cineva să inspecteze curtea ei, în timp ce Beth scria că este cel mai bun lucru care s-a întâmplat în America rurală, de la legea electrificării rurale a exploatărilor agricole din anii 30 și 40, am încheiat citatul.”

Am încheiat citatul... Nu ar fi trebuit să auziți asta.

Joe Biden citește indicațiile de scenă cu voce tare. E ca și cum ai mânca și decorațiunile care vin la masă odată cu antreul. Ar trebui să știi că așa ceva nu se face.

Dar Joe Biden nu mai știe. Peste un an sau doi, va fi total pierdut, iar acest lucru nu va mai putea fi ascuns.

În acel moment, Partidul Democrat se va confrunta cu o mare problemă.

Dacă Joe Biden este reales anul viitor și apoi obligat să părăsească postul din cauza dizabilității sau a sănătății, aceasta înseamnă că Kamala Harris va deveni președinte al SUA.

Și nimeni nu își dorește acest lucru, nici măcar soțul ei.

În viața reală, nimeni nu o place pe Kamala Harris.

Nu e un atac la adresa ei. O persoană atât de ponegrită îți provoacă milă.

Mai degrabă, este o observație a unei realități fizice imuabile, cum ar fi gravitația sau fotosinteza.

Nimeni nu o vrea pe Kamala Harris președinte. Așadar, logica ne spune că va avea loc o schimbare.

Ar trebui să fie altcineva și, indiferent cine va fi, va trebui să intre în cursă cu puțin înainte de alegeri, la scurt timp după ce Biden abandonează.

Cine ar putea fi acea persoană? Nu știm, putem doar presupune.

Ce știm însă este că acea persoană va trebui să îndeplinească două criterii esențiale: va trebui să fie la fel de lipsit de scrupule și de profitor ca Joe Biden.

Și: va trebui să aibă calități de lingușitor atât de rafinate și de sofisticate încât să fie considerat demn până și de Curtea Regală Saudită.

În America modernă există un singur om care se potrivește acestei descrieri: Gavin Newsom, guvernatorul Californiei și – probabil nu întâmplător – noul cel mai bun prieten al lui Joe Biden.

„Sunt aici, domnule președinte”, i-a spus Newsom lui Biden la un eveniment la care au participat împreună săptămâna trecută.

„Sunt aici ca un american mândru și ca un californian mândru, fascinat nu doar de credința și devotamentul dumneavoastră pentru această țară și pentru lumea pe care încercați să o construiți, ci și de rezultatele dumneavoastră, de acțiunile dumneavoastră, de pasiunea dumneavoastră, de capacitatea dumneavoastră creatoare.”

Sunt fascinat de dumneavoastră, Joe Biden!... Imaginați-vă că trebuie să spuneți asta ca pe un compliment – nu ați reuși!

Puține ființe umane ar fi în stare să o facă. Dar Gavin Newsom nu a avut nici o problemă să debiteze toate aceste vorbe din gura cu limbă bifurcată.

Și nu a încetat să zâmbească.

Deci, dacă îl căutați pe liderul viitoarei lovituri de stat, iată-l!