ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


MOTTO: „Acum sunt sigur că dacă nu m-aș fi ocupat de cărți, aș fi ales meseria de bucătar.” (Gabriel Liiceanu, SCRISORI CĂTRE FIUL MEU)

.............................................................

Măi maestre, măi... să știți că pe mine chiar m-a durut evidența că ați fost nevoit iarăși -a câta oară?- să coborâți dintre norișorii aurii ai înțelepciunii dumneavoastră, cățărată -ultima oară când a fost văzută- pe Chomolungma spiritului omenesc, ca să lămuriți prostimea cu cine e musai să voteze la prezidențiale în anul de grație 2024.

Vedeți ce-ați făcut? din pricină că v-ați izolat în ultima vreme în aburii de „ghimbir, ceai verde și lavandă de la Roger & Gallet”, cu vagi nuanțe de parfum Carolina Herrera sau Bois d’Argent, lumea needucată a votat după cum a dus-o capul.

Adică, fără o îndrumare de la dumneavoastră care, orișicât, nu v-ați înșelat niciodată... nici când l-ați susținut, indecent și tenace, împotriva majorității populației României, pe Băsescu Traian până la capăt... nici când ați susținut bombardamentele americane asupra Belgradului, și, cu o față bosumflată si ipocrită, ați afirmat că „bombardamentele nu pot avea o precizie chirurgicală", justificând astfel „crima colaterală”... nici când ați ridicat în slăvi obsesiile și fanteziile justițiare ale Monicăi Macovei, deși noi știam ce fel de carnasieră feroce este dânsa... nici când ați pupat cu „sărutul franțuzesc” DNA-ul în toate orificiile, iar DNA-ul, astfel umectat și necontrolat de nimeni, a devenit un cancer cu metastaze... nici când l-ați susținut pe Klaus Iohannis pentru Cotroceni, deși, dacă i-ați fi urmărit măcar cele două apariții televizate din campania electorală, ați fi observat cu siguranță uluitoarea încetineală intelectuală a candidatului dumneavoastră, aerul tâmp-confuz-mofluz al acestuia precum și ideile lui puține dar fixe, ba chiar ați fi remarcat și semne clare ale „autismului mediu la adulți”, așa cum este el descris în literatura de specialitate... deci, recunosc că sunteți imbatabil: ați avut întotdeauna dreptate!

Dar acum, ce ne facem, maestre?

Că din pricina neglijenței dumneavoastră reprobabile ia te uită cine a ajuns în fruntea opțiunilor pentru turul 2 ai prezidențialelor!!!

Vă înțeleg perfect exasperarea, când scrieți: „Și atunci voi încerca să găsesc un răspuns pe măsură la subjugarea minții prin captare afectivă. Am să apelez la cel mai puternic instinct al nostru, la instinctul de conservare care se activează ca reacție în fața primejdiei: LA FRICĂ. Vă mărturisesc că MI-E FRICĂ. MI-E FRICĂ, NESPUS DE FRICĂ, la gândul că aș retrăi ultimii ani ai vieții (!!!!, cum așa? când i-ați și trăit, de a venit deja timpul să-i „retrăiți”? n.n.) la fel cum mi-am trăit, în plin coșmar istoric, prima jumătate a existenței mele mature. MI-E FRICĂ să nu redevin o fantoșă trasă de sfori de bunul plac al unui nou dictator (!!!, maestre... dar cum s-ar putea să i se întâmple asta unui erou ca dumneavoastră? n.n.), înconjurat de o masă de lingăi și slugi (ah, da! dintr-aceia, cred, care ar fi capabili să-i declare lui Petrov Băse „ați fost la înălțimea unei bune părți a intelectualității din țara asta. (…) asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea dumneavoastră” sau „timp de 10 ani, cât ați fost, sunteți președintele României, nu ați făcut decât să ne așezați pe drumul pe care noi, cei care credem (că știm) care e binele în chip matur al României, trebuia să ne așezam... și pentru asta vă mulțumim”- adică, zic, nu poate fi vorba despre un intelectual patentat ca Gabriel Liiceanu! n.n.). MI SE FACE FRICĂ la gândul că la fel vor trăi fiul meu și familia lui, nepoții mei, că țara mea va recula și va cădea iar în prăpastia istoriei. Iată de ce n-am cum să uit că, prin pecetea pe care a pus-o pe întreaga mea viață, aceasta e țara mea și, de aceea, nu vreau să mi-o mai confiște nici rușii, nici comuniștii și nici legionarii de pripas ai istoriei.” („Piromanul”, Gabriel Liiceanu, CONTRIBUTORS. ro, 27 noiembrie 2024)

Am plâns, dragă, la sfârșit... Cu toate că noi, ceilalți, nu suntem chiar așa de speriați. Doar am avut -mulțumită unora ca dumneavoastră- zece ani cu executare sub ochii zbanghii ai lui Băsescu Petrov... și pe urmă, încă zece ani cu executare sub clăparii lui Ficus Iohannis.

Așa că am ieșit întăriți din aceste grele încercări.

Pe de altă parte, Măria-voastră, vedeți că se renumără voturile cam în răstimpul cât retrăiți dumneavoastră ceea ce încă nu ați trăit și s-ar putea să apară unele surprize... și-atunci să vă văd! În lumina noilor rezultate, voi aștepta cu interes următorul editorial semnat Gabriel Liiceanu prin care o să sfătuiți plebimea, cu același aer de înțelept total, să-l aleagă pe Ciolacu Marcel!

Căci acela vi se va părea, dintr-o dată, un Făt-Frumos-Pompier, salvând țara, eroic, din ghearele Piromanului!

Maestre, nu vreau cu tot dinadinsul să fiu ironică, dar... oare chiar nu ar fi fost mai bine să lăsați naibii filosofia și să vă faceți o minune de bucătar, un desăvârșit „chef-la-cuțite”, pentru ca să ne uimiți săptămânal cu talentul dumneavoastră culinar? Ehei... ați fi avut și emisiune permanentă la televizor, zău așa...