Va construi un monument al unei așa zise victime a dictaturii comuniste, dedicat copilului care a murit în 1984 în urma amplăsării unui dispozitiv exploziv sub statuie.

 

Băiețelul a fost de fapt o victimă a intoleranței unui maghiar fata de simbolurile românești, căci este de maximă notorietate că acea bombă artizanală a fost pusă acolo de un ungur, cu intenția de distruge monumentul voievodului român, ridicat cu doi ani în urmă, și a ataca o delegație a Uniunii Scriitorilor care urma să fie la fața locului în ziua respectivă - condusă chiar de Radu Theodoru.

 

Întâmplarea nefericită a făcut ca un copilaș, tot de etnie maghiară - Jánoska Vaszi -, să pună mâna din curiozitate pe acel nenorocit de dispozitiv, fiind pur si simplu sfârtecat de explozie.

 

 

S-a afirmat la conferința de presă că Securitatea ar fi găsit astfel pretextul schimbării conducerii de partid locale, din una de etnie maghiară cu una românească. Cine mă cunoaște, măcar parțial, știe prea bine că eu aș fi ultimul om care ar lua apărarea comunismului, însă la conferința de presă s-a mințit cu nerușinare, realitatea fiind că la momentul atentatului prim-secretarul de partid comunist (echivalentul prefectului de astăzi) era un etnic maghiar, anume Rab Stefan (vezi Wikipedia), care NU a fost schimbat după evenimentul tragic.

 

 

Fundamentul "ideologic" al ridicării statuii respective cade astfel la fel de zgomotos, precum ,,palatului de spume mincinoase" pomenit de Mihai Eminescu în articolul ,,Echilibrul".

 

Conform unei logici elementare, ce interes ar fi avut Securitatea să pună acel explozibil, în condițiile în care politica comunistă afirma că în România nu există niciun fel de probleme, mai ales între etnii, că pacea supremă este la ordinea zilei și nici măcar o muscă nu se revoltă.

 

Ce interes ar fi avut aparatul de partid să se autosaboteze ca imagine, mai ales că după tragedie nu a schimbat nimic din componența etnică a conducerii locale din județ?

 

Are în schimb astăzi, UDMR, într-o nouă ofensivă de după plandemie, după 32 de ani de la revolutie, interesul brusc să ”plângă” o așa zisă victimă a comunismului, care este de fapt una a extremismului maghiar.

 

Din nou, UDMR uită cumplita perioadă comunistă a Regiunii Autonome Maghiare, în care comuniști de etnie maghiară din conducerea de partid și de stat i-au aruncat în închisori pe români, după ce au schimbat pe loc regimul Horthy cu cel bolșevic.

 

Din nou, se răstoarnă totul, asa cum au făcut și cu teroriștii de la Târgu-Secuiesc, 1 Decembrie 2015, acestia fiind prezentați ca eroi după ce au vrut sa ne arunce în aer tot cu o bombă artizanală.

 

Din nou se răstoarnă istoria, spunându-se că la Valea Uzului nu există eroi români. Vor face asta, asa cum au mai făcut-o de atâtea si atâtea ori.

 

Dar noi îi vom opri.

 

Mergem cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

 

În acest text nu fac referire la etnia maghiară în general, ci la unii lideri politici sau factori de opinie care în opinia mea au sau au avut ca obiectiv obținerea autonomiei teritoriale pe criteriu etnic a unui așa zis ținut secuiesc.