MOTTO: „...Democrația noastră a suferit cel mai grav atac. Cea mai gravă criză a regimului democratic din România postdecembristă are loc acum. Această criză reflectă nu doar o indolență a noastră ca societate, ci și un război în mijlocul căruia ne aflăm -un război informațional... Îl vedem pe Ceaușescu vedetă la festivaluri pe internet, iar noi nu avem capacitatea de a răspunde unor astfel de atacuri. În 35 de ani, nu am construit anticorpi pentru a rezista. Nu avem capabilități tehnice, nici agresive, pentru a combate agresiunile informaționale... Dacă România poate aloca 7 miliarde de euro pentru F-16, atunci poate aloca și un miliard pentru combaterea războiului informațional. Vorbim despre o problemă de securitate națională!” (Remus Ștefureac, director al INSCOP, discurs rostit cu prilejul unei conferințe organizate la Palatul Victoria)

......................................................................................

Da, da... guvernul se sacrifică pentru noi strângându-ne de gât. Ar trebui să nu fim nesimțiți, ci să apreciem efortul susținut și autodisciplina acestuia! Și cât efort, câtă sudoare, cât sacrificiu sunt necesare ca să strangulezi o țară întreagă! Ei ne sugrumă ca să nu mai putem înghiți mici cu muștar și sărmăluțe-n foi de viță, iar asta e spre binele nostru, desigur, ca să nu ne îngrășăm! În schimb, când ne mai rămâne pe esofag o găurică mică-mică, așa, cam cât chestia aia de furnică, Bolo&Anastasiu se sacrifică din nou și ne vâră prin orificiu o porție de taxe proaspete, cât să ne piară definitiv pofta de mâncare și să trăim, în sfârșit, sănătos!

Vicepremierul Dragoș Anastasiu crede că statul trebuie privit ca o corporație și atunci e absolut normal ca prostimea să se spetească muncind iar ăia din vârf să prospere... doar ei, elitele, duc greul gândind direcțiile... strategiile... reformele de tip „foamea-n gât” pentru plebime... Atât că n-au construit ei corporația și nici n-au moștenit-o... dar de exploatat, ar fi și păcat să n-o exploateze, dacă tot au primit-o cadou! Ca urmare, dacă vor să vândă tot -pământ, afaceri, apă, bănci, hidroelectrice, aer sau orice altceva, dânșii vând și gata! Doar n-o să ceară opinia sclaveților pentru o astfel de decizie! Tot așa, dacă vor să se bage într-un război, că, de! apar anumite oportunități financiare -și asta nu neapărat pentru corporația lor, ci pentru alte corporații, mai babane, mai cu ștaif, cărora le este vasală- se bagă! Și la fel, doar n-o să întrebe pleava ce părere are despre asta! De asemenea, ca în orice corporație, când se decide să se comaseze, se comasează și gata! Se comasează bibliotecarii, profesorii, medicii... adică personalul neesențial. Comasăm un medic cardiolog cu un oftalmolog și acoperim o gamă largă de servicii medicale constând în ochelari revoluționari combinați cu stimulatoare cardiace... Comasăm o educatoare cu un profesor de filosofie și ies clase întregi de copilași incapabili să-și șteargă nasul fără să folosească manșetele, dar care scriu 1...2...3... și pe urmă se întreabă despre sensul numerelor și dacă sunt ele reale sau sunt sisteme formale, adică niște construcții ale gândirii abstracte bazate pe matematică. Dar, la rigoare, putem comasa și premierul unei țări cu un lucrător la salubritate și privim cu satisfacție cum prim-ministrul strânge pet-urile și hârtiile mototolite dintre rândurile de scaune, după ședințele de partid colectându-le diferențiat, în conformitate cu codurile deșeurilor, în saci având  culori specifice.

Suntem în plină revoluție a bunului-simț!

Intrăm într-o perioadă când banul trebuie cheltuit cu responsabilitate și avem înțelepciunea necesară ca să înțelegem asta, de câte ori vedem pe ecran cuta din mijlocul sprâncenei lui Bolo și degetul lui erect îndreptat amenințător către noi. De aceea, eu una aplaud frenetic inițiativa domnului Remus Ștefureac, făuritor de sondaje, care a sugerat cu deplin temei pe ce anume putem cheltui banii pe care îi recuperăm, prin stoarcere, de la mămici, prichindei, bunici, persoane cu dizabilități, oameni aflați în concedii de boală, etc. Hai să zicem... vreun miliard de coco -mare scofală! ce mai este un miliard de coco astăzi!- se vor duce pe „combaterea războiului informațional”, în așa fel încât, într-un viitor sondaj care va fi dat publicității de INSCOP-ul domnului Ștefureac,  Nicolae Ceaușescu să nu mai fie considerat de două treimi dintre cetățenii români un lider bun. Căci, plin de îngrijorare, domnul Ștefureac constată în urma antologicului său sondaj de opinie că:  

„Epoca de aur a regimului comunist pare a se manifesta, într-o dimensiune suprarealistă a percepției, tocmai în zilele noastre când comunismul pare a fi mai popular decât în cele mai bune vremuri ale existenței sale.”

Să lupte el, deci, cu percepția publică... și cum să lupte? Păi, folosind, desigur, propaganda cea mai deșănțată și încasând fără număr, fără număr, pentru acest efort istoric. Și isteric. De ce să se străduiască guvernul să facă viața oamenilor mai bună? Păi, nu-i mai simplu să le frece mințile cu o propagandă așa-zis pro-europeană obscenă, dar bine remunerată, care să „demonstreze”, după ce a tocat miliardul de coco de la buget, că populația a fost „conștientizată”, că și-a autoadministrat o palmă peste frunte și un șut în cur și, așa luminată, a constatat -dar numai în sondajele lui Ștefureac, desigur!- că Ceaușescu n-a fost un lider chiar atât de bun? Nu-i mai bine să îngrași niște ploșnițe care trăiesc din molfăiala vorbelor și statisticilor degeaba, decât să ridici puțin nivelul de trai și doza minimă de speranță a oamenilor pentru ceea ce îi așteaptă?

Nu v-ar fi vouă rușine, nemernicilor, să vorbiți despre „o problemă de securitate națională” când principala problemă de securitate națională o reprezentați voi, cu programele voastre aberante de austeritate, voi, care arătați cu degetul către populație de parcă ea ar fi cheltuit fără cap sume amețitoare, de parcă ea ar fi hotărât alocările pentru războiul din Ucraina și, ca dovadă că erau cheltuieli făcute cu inteligență, tot ea le-ar fi și „secretizat”!? Da, da... rușii... pericolul de la răsărit... vectorii putiniști... factorul extern... actorul statal... etc. mereu e altcineva de vină.. Cu precădere, războiul informațional. Ce convenabil... doar a spus și președintele că nimic nu se poate dovedi, că ar trebui mulți ani de investigații și sume nelimitate pentru a obține dovezi... așa că mai bine-i dăm miliardul de euroi lui Ștefuleac, să ne spună el, după ce-l va cheltui, că ne-am reparat la minte!

În ritmul ăsta, băieți, o să-i transformați în curând în nostalgici ai socialismului și pe ăia care n-au trăit înainte de 1990! Noroc că va veni atunci INSCOP-ul și ne va spune cu hotărârea nevestei prinsă de soț cu amantul în pat: „Dragă, nu te enerva! Ceea ce vezi tu nu-i adevărat, zău așa”!