Războiul dintre Statele Unite și Rusia care se desfășoară pe teritoriul Ucrainei a prins Europa ca într-o capcană din care nu știe cum să iasă.

O analiză a lui Oscar Silva-Valladares pentru The Ron Paul Institute pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

*

Dincolo de distrugerile provocate Ucrainei, războiul produce pagube importante și în restul Europei.

Continentul pierde aprovizionările cu energie cele mai competitive, compromițându-și avantajul industrial și accelerând un val de inflație care, prin costurile energetice mai mari, va afecta grav nivelul de trai al populației în iarna viitoare.

Europa încearcă de ani de zile să își diversifice sursele de energie. Ea nu avea însă un plan de urgență global pentru a contracara impactul rupturii brutale de petrolul și gazele ruse după începerea războiului din Ucraina.

Politicienii europeni au exagerat grosolan potențialul de înlocuire cu alte surse de energie (cum ar fi gazele naturale lichefiate) și se confruntă acum cu necesitatea de a accepta alternative care, nu cu mult timp în urmă, erau considerate inacceptabile din punct de vedere politic. Cum ar fi redeschiderea producției de carbon în Germania.

Cum s-a putut produce această grosolană eroare de calcul?

În mod evident, liderii europeni s-au dovedit incapabili să prevadă adevăratele consecințe economice pe care războiul economic declanșat împotriva Rusiei le va avea asupra Europei și a lumii întregi.

Una dintre explicațiile acestei cutezanțe și auto-suficiențe a conducerii europene față de Rusia de la începutul războiului a fost motivată de o puternică încredere că combinația dintre sancțiunile împotriva Rusiei și ajutorul militar acordat Ucrainei va avea ca rezultat o slăbire semnificativă a nivelului politic, social și militar al Rusiei care să ducă la înfrângerea ei.

Aceasta explică de pildă arogantele declarații că războiul se va tranșa doar pe câmpul de luptă, făcute de miniștrii de Externe ai UE în luna martie.

Se poate afirma că greșita evaluare a deznodământului își are originile în informațiile furnizate de spionajul americano-britanic, care prevedeau înfrângerea Rusiei printr-un război economic și, în consecință, un impact limitat al sancțiunilor asupra Europei.

Nu s-a întâmplat așa, astel că acum liderii europeni sunt obligați să caute cu disperare soluții.

Între timp, primele consecințe negative au apărut deja, prim-miniștrii britanic și italian fiind victimele cele mai proeminente ale evenimentelor interne provocate de sancțiunile împotriva Rusiei.

Însă, nu pare că liderii europeni rămași în funcții (conduși de Von der Leyen, Macron și Scholz) doresc să facă modificări importante de direcție politică, de teama pierderii credibilității.

Pe de altă parte, opiniile politice europene, disidente și neortodoxe, devin tot mai puternice. Cm este și recentul discurs al premierului ungur Viktor Orban, în care a afirmat cu îndrăzneală că sancțiunile împotriva Rusiei și livrările de armament către Ucraina au eșuat, că Ucraina nu poate câștiga războiul, că cu cât mai multe arme sunt trimise în Ucraina cu atât mai mult teritoriu va pierde aceasta și că Occidentul ar trebui să înceteze să livreze arme Ucrainei și să se concentreze pe diplomație.

Esența problemelor actuale ale Europei o reprezintă incapacitatea sa de a-și concilia interesele economice și de securitate cu o autonomie suficient de mare pentru a putea avea grijă de propriile interese.

Ambiguitatea europeană nu este ceva nou: ea își are rădăcinile în arhitectura clădită după Al Doilea Război Mondial și după prăbușirea Uniunii Sovietice.

În legătură cu Ucraina, această ambiguitate s-a manifestat prin incapacitatea Europei de a impune respectarea Acordurilor de la Minsk, care ofereau în mod clar o cale către pace între Rusia și Ucraina. Acordurile de la Minsk nu au putut fi însă aplicate de Franța și Germania din cauza presiunii neîncetate a Statelor Unite și Ucrainei.

Se pare că numai apariția unor modificări politice importante în țările europene care contează – adică Franța, Germania și Italia – va permite o schimbare semnificativă în raport cu direcția actuală, de confruntare cu Rusia și, în final, de auto-distrugere economică.

Altminteri, orice inițiativă politică pentru tranșarea războiului va fi lăsată pe seama Rusiei și Statelor Unite. Într-o astfel de situație, nici un acord durabil nu va avea în vedere interesele europenilor.

Ar fi tragic ca o problemă a Europei Centrale, așa cum este războiul din Ucraina, să fie rezolvată prin înțelegerile dintre o putere euro-asiatică și o putere americană.