ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



John D. Rockfeller III considera creșterea populației un pericol mai mare decât Armageddonul nuclear. El a pus la cale o stratagemă globală în care banii și semantica trebuiau să învingă prejudecățile sociale.

Un editorial de Doctorul în Medicină Fritz Baumgartner pe site-ul LifeSiteNews pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Pot avea cuvintele doar înțelesul pe care li-l dă grupul aflat la putere?

Așa pare să se fi petrecut în cazul Consiliului Populației din anii 1960, ale cărui reuniuni au dat naștere obiectivului de a redefini principiile biologice elementare și ale vocabularului științific.

Întrunirile, organizate de John D. Rockfeller III, de Population Council și de Planned Parenthood, au fost I-a și a II-a Conferință Internațională pentru Contracepție Intrauterină ținute la New York în 1962 și 1964.

Discursul de deschidere al lui John D. Rockfeller de la reuniunea din 1964 nu putea exprima cu mai mare claritate intențiile sale:

„Speranța că această Conferință marchează începutul unei noi ere, în care, pentru prima dată în istorie, am putea avea posibilitatea practică de Control al Populației, astfel încât aceasta să nu mai fie o piedică în calea sănătății, educației și prosperității...”

Bazele Consiliului Populației au fost puse în anii 1950.

John D. Rockfeller era extrem de preocupat de ceea ce considera că este una dintre cele mai mari amenințări la adresa umanității și a consultat experți în privința modalităților în care ar putea fi redusă populația lumii.

Unul dintre principalele obiective a fost de la început analizarea și depășirea obstacolelor reprezentate de percepțiile negative religioase, culturale și politice privind cu controlul populației.

Așa s-a născut Consiliul Populației.

De la bun început, în rețeta Consiliului Populației au fost puse ingrediente eugenice. Frederick Osborn, primul președinte al Consiliului, era unul dintre care întemeietorii Societății Americane de Eugenie, în 1926.

John D. Rockfeller III fusese el însuși membru în Consiliul de Administrație al Oficiului pentru Igienă Socială, o organizație creată de tatăl său care ajuta la finanțarea clinicilor de control al nașterilor aparținându-i fondatoarei Planned Parenthood, Margaret Sanger.

Conceptul de eugenie se suprapune în multe privințe cu cel de control al populației, însă religia și politica reprezentau obstacolele care le stăteau în cale.

Președintele Dwight Eisenhower a condamnat implicarea guvernului în astfel de domenii, numindu-le „o activitate politică sau guvernamentală nepotrivită”.

Totuși, „emanciparea” din anii 1960 a îndepărtat multe dintre aceste bariere și, doar peste câțiva ani, președintele Lyndon Johnson a bătătorit calea pentru finanțarea de către guvern a unor asemenea activități.

El a afirmat:

„Cinci dolari investiți în controlul populației fac cât o sută de dolari investiți în dezvoltarea economică.”

Guvernul se implica acum în managementul populației.

Nu poate fi o coincidență faptul că, în același an în care Johnson făcea declarația de mai sus, Colegiul American pentru Obstetrică și Ginecologie a schimbat definiția „concepției” unei noi vieți umane astfel încât să facă contracepția mai acceptabilă.

Însă Biserica Catolică încă mai reprezenta un obstacol.

Creștinii protestanți cedaseră deja în fața mentalității contraceptive la Conferința Lambeth din 1930.

Rockfeller i-a luat la țintă pe catolici. În acest scop, a organizat o serie de simpozioane despre populație la Universitatea Notre Dame, în anii 1960, pentru ca liderii catolici să se întâlnească cu Planned Parenthood și cu Population Council.

Notre Dame urma să primească bani de la Consiliul Populației cu pre-condiția ca invitații catolici să fie numai dintre cei dispuși să accepte o schimbare a poziției Bisericii în privința contracepției.

Consiliul Populației a stabilit că „doar catolicii cu concepții liberale” și acei catolici „care reprezintă poziții apropiată de a noastră” să fie prezenți.

În mod special, trebuiau omiși „catolicii reprezentativi”.

Mai mult, Consiliul Populației era cel care stabilea ce cărți urmau să fie citite și dezbătute.

(Într-un fel, există o asemănare semnificativă cu recentul „Sinod al Sinodalității”, unde s-a permis ca partea leului să o dețină vorbitori și materiale pre-selectate și nereprezentative.)

Universitatea Notre Dame a fost de acord cu aceste condiții, care contraveneau flagrant cu „veritabila autonomie și libertate academică autoproclamată de Notre Dame față de orice autoritate, laică sau clericală, din afara comunității universitare”.

În acea perioadă, liderii catolici americani se aflau într-o dilemă, din cauza dezacordului dintre episcopi în legătură cu contracepția și cu incertitudinea din jurul deciziei finale a Papei Paul al VI-lea privind controlul nașterilor, care a fost finalizată abia în 1968, odată cu enciclica Humanae Vitae.

Mai mult, spitalele și azilurile catolice depideau de fondurile federale.

Rockfeller a exploatat momentul propice și l-a făcut pe președintele Universității Notre Dame, Părintele Theodore Hesburgh, membru al Consiliului de Administrație al Fundației Rockfeller, din 1961 până în 1982.

Hesburgh a fost chiar și președintele Consiliului de Administrație între 1977 și 1982.

Notre Dame a înaintat solicitări de finanțare și către Fundația Ford, interesată și ea de controlul populației.

Cererea de finanțare pentru aceste reuniuni suplimentare avea „obiectivul... de a pregăti o declarație finală și de a o răspândi pe scară largă” pentru „a avea un ecou cu mult dincolo de granițele Statelor Unite”.

Aceste promisiuni destul de grandomane ale Notre Dame au avut până la urmă ca rezultat finanțarea reuniunilor, iar declarațiile finale au denunțat în termeni și mai aspri poziția Bisericii împotriva contracepției.

În ceea ce privește „problema catolică”, Rockfeller era conștient de importanța cooptării liderilor aripii liberale a Bisericii, care aveau nevoie de finanțare.

Dar era conștient că este important să afle și în ce măsură „contraceptivele” erau privite ca provocând avorturi, dintr-un punct de vedere științific.

Atunci ar fi fost necesară modificarea acestor definiții.

În anii 1960, americanii erau înfricoșați de posibilitatea unui Armageddon nuclear cu Rusia.

Însă, pentru Rockfeller, nu războiul nuclear era cea mai mare amenințare la adresa omenirii.

În discursul său de deschidere cu ocazia reuniunii Consiliului pentru controlul populației din 1964, Rockfeller a declarat:

„Cred că problema creșterii demografice necontrolate este la fel de urgentă și de importantă ca toate cele cu care se confruntă astăzi omenirea.

„Până de curând, credeam că o problemă și mai gravă este cea a controlului armelor nucleare. Există, totuși, o speranță legitimă că utilizarea acestor arme poate fi împiedicată.

„Însă, nu există nici o speranță că putem scăpa de o creștere fenomenală a populației lumii.”

În zilele noastre, mai credem încă faptul că amenințarea unui război nuclear poate fi exclusă cu atâta ușurință?

Consiliul Populației a modificat astfel orientarea opiniei publice în privința celei mai mari amenințări la adresa omenirii.

Redefinirea atitudinilor și priorităților societății putea fi un obiectiv realizabil cu ocazia unei mari consfătuiri privind controlul populației.

Însă, o asemenea reuniune putea ea cu adevărat să ducă la o redefinire a biologiei fundamentale și a embriologiei?

Aceasta era un demers cu totul diferit.

Nimeni nu se aștepta ca gimnastica semantică să fie atât de potrivită la ceva atât de simplu și totuși atât de profund fundamental precum „concepția”.

Întrebați pe oricine de pe stradă definiția concepției și răspunsul masiv majoritar va fi că concepția este sinonimă cu fecundarea, momentul în care sperma pătrunde în ovul și când apare o nouă entitate biologică cu 46 de cromozomi și cu propriul său sex.

Toate manualele de embriologie, de genetică și de biologie fundamentală afirmă cu certitudine această realitate atât de clară și evidentă pentru profani.

„Concepția” a ceva este începutul a ceva. Sau al Cuiva.