Un an fără Petru Bogatu, cel care a fost și va rămâne analistul politic din toate vremurile Republicii Moldova, un prevăzător al întâmplărilor politice atât din țară cât și din străinătate, autorul romanului "Funia împletită in trei" și despre "O viață secretă pe care nu pot s-o uit".

Petru Bogatu a fost cel mai iubit profesor al studenților de la Facultatea de Jurnalism de la Universitatea de Stat din Moldova. La orele lui nimeni nu lipsea. Era mult prea interesant, pentru a-ți permite o absență, care îți putea aduce o pierdere enorma din viața ta, pierdere irecuperabilă. Admirația studenților îl stimula, îl fermeca să-și facă munca cu patos, cu dăruire, iar unica dorința și răsplată era să-și vadă discipolii împliniți, corecți, onești și sinceri de la ecranele albastre.

A fost cel mai urmărit și indragit jurnalist, cel mai apreciat pentru adevăruri, sinceritate și îndrumări, chiar dacă unii se supărau.

Puțini însă știu, că el Petru Bogatu, a avut și vise pentru copiii și nepoțeii lui, vise in care credea, cu tot dinadinsul, că se vor împlini, și pe care le va vedea fiind alaturi și bucurându-ne împreună.

Astăzi, din păcate, nu ne putem bucura de ultimele realizări, deși sunt sigură că ne supraveghează de sus și e mândru de noi, cei dragi. Însă, nu mai avem previziuni. Parca s-au dus toate odată cu plecarea lui, parcă ne-am rătăcit cumva in tot și în toate. Nu mai știm ce ne așteaptă, nu mai știm cum să procedăm ca sa nu greșim.

I-am urmărit scrierile peste 25 de ani și tot ce scria era cu tâlc, bine gândit, chiar, daca, era clar scris, recunosc că de multe ori eram nevoita sa utilizez dicționarul. Multe am învățat de la el, iar pe vreme când îmi făceam studiile la master în drept public, pentru a înțelege situația politică din țară, și a mă expune în lucrări de analiză și cercetare, principalul ziar citit era Fluxul. Pe atunci, nici pomina că i voi fi noră. Pur și simplu Petru Bogatu scria pe înțelesul fiecăruia, era concis, cu gânduri simple dar impecabile, cu gânduri alese dar de o relatare modesta și sinceră. Era enciclopedia vie (mi-a plăcut cum îl numea cineva) a tuturor cunoștințelor, un exemplu pentru cei ce adoră știința și înțelepciunea.

Odată cu pierderea analistului politic, scriitorului, publicistului, profesorului Petru Bogatu ne-am pierdut in spectacolele politicienilor și nu avem pe nimeni sincer care sa ne arate cu degetul înspre cel ce imită lupul blând in blana de oaie, sau vulpea surdă ce încearcă să fie bună cu gogoașa sau cu ursul, pentru a ne atenționa sa nu fim naivi.

Nu mai are cine ne preîntâmpina despre ce se va întâmpla dacă..., dacă..., dacă... pentru că nu mai avem nici Flux, nici Cronică de informații, iar daca nu le avem, se pierde șirul, respectiv se năruie tot și nu mai știu dacă se poate reconstitui. Și a trecut abia un an... fără Petru Bogatu...

Mi-e dor, mi-e dor de tine bunele și cred până azi că poate ești dus într-o deplasare, în speranța de a te intoarce. La toți ne este tare dor!!!

Veronica Bogatu