ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Republica Moldova face strategii peste strategii pentru integrarea străinilor de pe tot globul. Are 120.000 de refugiați din Ucraina, dar un act guvernamental vorbește de scenariul escaladării conflictului, în care 1,5 milioane trece granița într-un interval scurt, de 2-3 luni.
 
A început să aducă tot mai vizibil muncitori din Nepal, Turcia, Bangladesh și studenți din Africa și Asia. Are apatrizi, rezidenți și refugiați din 130 de țări.

Numărul 2 din guvern a spus că țara are un deficit de 300.000 de salariați și ar trebui să facă ce fac și alte state: să-i importe din alte zări. Cum asta reprezintă aproape jumătate din salariații existenți, a stârnit atâta rumoare, încât Maia Sandu a trebuit să iasă să dea dezmințire, și ministrul și-a mai domolit cifrele.
 
De la președinte, la premier și mai mulți miniștri, liderii țării vin ori din ONG-urile lui George Soros, ale USAID sau i-au administrat investițiile. Fundația bătrânului prieten al omului colaborează cu ministerele pentru strategii pe termen lung. Iar acelea nu-l dezamăgesc și produc planuri de sute de pagini, cu bugete de zeci de milioane de euro pentru viitoarea „societate incluzivă”, în care se va face integrarea deplină „etapizată” a migranților.

Până să apuce să se reunească cu România, Moldova își schimbă demografia. Țara cu mai puțin de 3 milioane de locuitori e dusă pe drumul „diversității” multiculturale de guvernarea progresistă de la Chișinău. Guvernul face scenarii parcă sub orice pretext, „de-o fi pace, de-i război”… dar toate converg în direcția unui număr cât mai mare de nou sosiți. Să le luăm pe rând.

Luna trecută, guvernul de la Chișinău a aprobat „Mecanismul național de gestionare unitară și coerentă a situației în cazul unui aflux sporit de străini”. Documentul de peste o sută de pagini vorbește la pagina 80 de scenariul unui val de 1,5 milioane de persoane, care să intre în Moldova, într-un interval de 60-90 de zile. Ar fi un val colosal, echivalent cu jumătate din populația țării, sosit brusc, ca urmare a extinderii războiului din Ucraina. Din ei, 150.000 ar rămâne în Moldova, conform scenariului guvernamental.

În paralel, vice-prim-ministrul Eugen Osmochescu a spus că Moldova are un deficit de 300.000 de muncitori „pentru a ajunge la nivelul minim al productivității Uniunii Europene.” (…)

„Când nu putem identifica din surse interne, necesarul pentru a crește, noi importăm forță de muncă din alte state, așa cum o fac și alte state, inclusiv din Uniunea Europeană. Acum, care vor fi statele de unde vom importa forță de muncă, trebuie să vedem. Pentru că trebuie să ținem cont de aspectul de securitate a statului, securitatea cetățeanului, componenta socială, etnică, religioasă…”

Cifra avansată cu atâta lejeritate de numărul 2 din guvern e șocantă, dacă o punem în contextul dimensiunilor statului. În Republica Moldova există doar 741.000 de salariați. Jumătate din ei, 370.000 sunt concentrați în Chișinău. Adică ministrul vorbea nici mai mult nici mai puțin decât de un potențial import care s-ar apropia de jumătate din masa salarială, pentru atingerea unor presupuse „standarde UE”.

Pe bună dreptate, cifra a stârnit rumoare și neliniște în țară. Un aflux atât de mare ar dezechilibra puterea de negociere a angajaților existenți în fața patronilor, împingând salariile mai mult spre părțile subdezvoltate ale Asiei, decât spre media europeană. Așa că Maia Sandu a ieșit să dea o dezmințire. Chipurile infirmă zvonurile, deși nu de zvonuri era vorba, din moment ce filmarea cu ministrul spunând cele de mai sus se poate vedea în aceeași știre.

Osmochescu și-a nuanțat estimările, vorbind apoi de 100.000 deficit și că era vorba de o dezvoltare în următorii cinci ani, iar prioritatea va fi resursa internă.
 
INTEGRAL LA