ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Olivia Steer a fost sancționată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru că a sesizat asemănări între actul medical de acum și practicile naziste care au dus la Holocaust.

Dar Olivia Steer nu este singura care a observat acest lucru. Iată mai jos un excepțional editorial al doctorului în medicină Steven Goldsmith pe site-ul American Thinker, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*


Pe 2 iunie 1948, în penitenciarul Landsberg din Bavaria, șapte doctori naziști au fost spânzurați. Alți șapte au fost condamnați la închisoare pe viață.

Cu un an înainte, tribunalul militar american de la Nürnberg pronunțase aceste sentințe pentru experimente medicale fără consimțământul subiecților, pentru crime împotriva umanității și pentru crime în masă.

Procesul medicilor a inspirat Codul Nürnberg care, împreună cu convențiile și legile ulterioare, a reglementat practicarea etică a medicinei în Statele Unite.

Până în urmă cu doi ani.

De la începutul actualei pandemii de COVID, numeroși medici și-au dezonorat profesia. 

Au administrat vaccinuri experimentale cu o toxicitate fără precendent pentru o boală cu o rată globală de supraviețuire de 99,74%. Fără consimțământul informat necesar al pacienților.

Au refuzat tratamente ambulatorii cu eficiență documentată, lăsând pacienții să se îmbolnăvească și să moară netratați.

Fără a se lăsa impresionați de rapoartele privind efectele secundare catastrofale, precum miocardita la adolescenți, au injectat ingrediente nedivulgate cu riscuri necunoscute pe termen lung unor copii care nu prezentau nici un risc serios de boală.

Asociațiile medicale naționale și consiliile medicale ale statelor americane continuă, fără procedură legală și dovezi evidente, să îi pedepsească pe medicii care contestă afirmațiile guvernului.

De ce?

O serie de trei citate ilustrează decăderea medicinei.

Primul dintre ele este extras din Jurământul clasic al lui Hipocrat, formulat în Grecia Antică.

„Jur pe Apollo medicul... și iau ca martori pe toți zeii și toate zeițele că voi respecta și păstra acest jurământ nescris... În ceea ce privește vindecarea bolnavilor... voi veghea ca ei să nu sufere nici o vătămare sau prejudiciu... Solicitarea nici unui om nu mă va determina să administrez otravă nimănui...”

Apoi, din Jurământul revizuit al lui Hipocrat, alcătuit în 1964 de Louis Lasagna. În această versiune, Dumnezeu și zeii dispar, cu excepția formulei „Nu trebuie să mă joc de-a Dumnezeu”.

Nu mai există o clauză de a nu vătăma. Doar o referire la „evitarea dublei capcane a supratratării și a nihilismului terapeutic”, diluare intelectualizată și insipidă a poruncii originale care era fără echivoc.

În fine, extrase din jurământul creat pentru Promoția 2025 a facultății mele de medicină cu ocazia ceremoniei halatelor albe:

„Recunoaștem de asemenea actele și sistemele opresive efectuate în numele medicinei. Depunem acest jurământ de serviciu pentru a începe să construim un viitor bazat pe adevăr, pe refacere și echitate  pentru a pune în practică capacitatea medicinei de a elibera... Recunosc eșecurile trecute și prezente ale medicinei de a-și respecta obligația de a nu face rău și afirm necesitatea de a rezolva problemele sistemice în instituțiile pe care le sprijin... Promit să promovez o medicină inclusivă și echitabilă.”

Dumnezeu a dispărut. (Nici măcar nu te mai poți juca de-a Dumnezeu, dacă Dumnezeu nu există.)

Nu că vindecătorii etici ar trebui neapărat să I se închine lui Dumnezeu. Însă, dacă nu o fac, ei se pot închina altor zei: securitatea, statutul, banul, puterea, reputația sau ideologia. Acești idoli mai tereștri își corup cu ușurință adoratorii.

De exemplu, în acest Jurământ de la Ceremonia Halatelor Albe, participanții nu au acceptat explicit responsabilitatea ca ei înșiși să nu facă rău. 

În schimb, au denunțat cu suficiență de sine eșecurile altora în această privință, ceea ce este convenabil pentru o ideologie politică ce pune accentul pe problemele sistemice opresor-victimă și pe utopica echitate a rezultatelor. Până acolo încât te determină să te întrebi dacă nu cumva ceremonia Halatelor Albe nu este un act de privilegiu rasist. Oroare!

În cursul ultimelor decenii, alte interese au deturnat medicii de la preceptele de a nu face rău și de a acorda prioritate pacientului.

S-a terminat cu practicarea individuale a profesiei și cu vizitele la domiciliu, datorăm din ce în ce mai multă supunere grupelor de practică, asiguratorilor, Big Pharma și dosarelor electronice.

(În privința celor din urmă, un studiu din 2016 raporta că medicii își cheltuiesc 40% din timpul de îngrijire a pacientului interacționând cu computerele. Șase ani mai târziu, cu siguranță că procentul este mai mare.)

Din 2020, un stăpân încă și mai puternic dictează valorile medicale. Statul pretinde ca medicii să se supună ordinelor neștiințifice în privința tratamentelor. (Nu e de mirare că mulți nu o fac.)

Confuzia din ultimii ani în privința scopului medicinei s-a transformat în obediență. Medicii l-au abandonat pe Hipocrat și au aderat la mentalitatea Statul über alles în schimbul securității și imaginii publice.

Nu Face Rău a fost înlocuit cu Acoperă-ți Spatele.


La începutul secolului XX, medicina germană devenise crema medicinei mondiale. Însă, treptat, ideologia eugeniei a prins-o în mreje. Sterilizarea forțată în masă și avorturile la persoanele cu handicap medical și la alienați au dus la eutanasia sistematică a acestor grupuri și, în cele din urmă, la Holocaust.

Asemenea omologilor lor americani, care injectează copiii perfect sănătoși, numeroși medici naziști considerau că practicile lor servesc celor mai bune interese ale societății.

După cum arăta E.Ernst:

„Participarea la «trădarea lui Hipocrat» avea o bază largă în sânul profesiei medicale germane. Fără contribuția activă a medicilor, Holocaustul nu ar fi putut avea loc.”

Oare banalizez Holocaustul dacă le compar pe târâturile COVID cu medicii naziști? Resping această acuzație. Holocaustul a fost unic prin amploarea sa.

Însă procesele care au facilitat atrocitățile naziste reflectă tendințele din toate țările.

Dacă nu cumva dorim o repetare a Holocaustului la o scară încă și mai mare, atunci trebuie să recunoaștem aceste tendințe la noi înșine înainte de a fi prea târziu.