În acest moment, forțele ruse dețin pe linia frontului un avantaj numeric zdrobitor față de trupele ucrainene. Explicația este șocantă.

O analiză realizată de publicația ucraineană Strana pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

*

În ultima perioadă, cauza situației dificile a Ucrainei pe linia frontului, la toate nivelurile, a reprezentat-o avantajul net al rușilor în ceea ce privește efectivele de soldați.

Zelenski, comandantul forțelor armate ucrainene și alți reprezentați ai conducerii militare și politice afirmă în mod constant că armata rusă depășește numeric de câteva ori armata ucraineană.

Se afirmă uneori că aceste avantaj este de 5:1 până la 8:1.

De aceea, sunt lansate apeluri pentru a intensifica mobilizarea populației civile ucrainene. Inclusiv prin coborârea limitei de vârstă. Sau chiar prin înrolarea femeilor.

În același timp, dacă luăm în considerare cifrele efectivelor ucrainene și ruse care operează în Ucraina, raporturile de 5:1 sau de 8:1 despre care se vorbește sunt paradoxale.

Potrivit diferitelor surse, numărul trupelor ruse implicate în război variază între 550.000 de oameni (potrivit serviciilor de informații ucrainene) și 800.000 (această cifră a fost menționată recent de Zelenski), în timp ce Putin a vorbit de o cifră mai mică, de 700.000.

În același timp, mulți observatori cred că numărul real al trupelor ruse din Ucraina este cuprins între 600.000 și 650.000 de persoane.

Pe de altă parte, aproape toate cifrele citate de Ucraina privind mărimea forțelor sale de apărare (inclusiv forțele armate, garda națională, gărzile de frontieră și alte unități) se reduc la un milion de persoane.

Budanov (șeful serviciului de informații al armatei) a furnizat estimarea maximă la sfârșitul anului trecut: 1,1 milioane de oameni.

Desigur, nu toți sunt pe front. Unele trupe sunt dislocate la frontiera cu Belarus și Transnistria.

Altele sunt unități care se află în rotație sau se constituie în servicii din spatele frontului (logistică, medici, cartier general, protecția instalațiilor de infrastructură etc.).

Chiar și dacă luăm în considerare acest lucru, nu este clar de unde provine raportul de 8:1 privind numărul de trupe.

Mai ales că rușii au și ei o parte a trupelor care nu se află pe front – propria logistică, propriul serviciu medical și propriul cartier general.

Totuși. această parte este semnificativ mai mică decât a ucrainenilor (deoarece o parte importantă a funcțiilor din spatele frontului este îndeplinită de servicii care se află în Federația Rusă și nu sunt luate în considerare la calcularea numărului de trupe ruse care operează în Ucraina).

În plus, autoritățile ucrainene subliniază în mod constant că pierderile Rusiei sunt de multe ori mai mari decât ale lor.

De aceea, este cu atât mai neclar de unde Federația Rusă a obținut un avantaj atât de mare în ce privește efectivele, mai ales că Rusia nu face mobilizări, ci își completează armata cu voluntari contractuali (chiar dacă unii dintre ei sunt trimiși pe front „voluntar-obligatoriu”).

Chiar presupunând că pierderile sunt aproximativ egale, tot nu este clar cum a obținut Rusia avantajul atât de mare al efectivelor de care vorbește lumea.

Există o convingere larg răspândită printre blogurile militare rusești că afirmațiile purtătorilor de cuvânt ucraineni cu privire la lipsa de personal sunt un truc.

Că, de fapt, comandamentul forțelor armate ucrainene economisește rezerve pentru a lansa un contraatac puternic.

Pe canalele Telegram rusești se vehiculează de multă vreme această ofensivă, dar ea nu a venit. Dacă nu punem la socoteală invazia din regiunea Kursk, pentru care însă Ucraina a retras unități de pe frontul din Donbas, slăbindu-l astfel considerabil.

Este puțin probabil ca, în cazul în care armata ucraineană ar fi avut într-adevăr rezerve mari, acestea să nu fie trimise pentru a opri pătrunderea rusă în direcția Pokrov-Kurahove, lovind, de exemplu, flancurile extinse ale grupului rus care înainta.

Și cu greu ar fi permis pierderea a mai mult de jumătate din teritoriul controlat inițial de forțele ucrainene în Kursk. Deși, desigur, nu este exclusă o încercare de a repeta experiența unei străpungeri în regiunea Kursk pe o secțiune separată a frontului, unde ar apărea o slăbiciune a trupelor ruse.

Totuși, având în vedere echilibrul general de forțe, este puțin probabil ca acest lucru să ducă la o schimbare radicală a situație de pe front, la fel cum nici operațiunea din Kursk nu a dus la acest lucru.

Militarii ucraineni cu care a discutat Strana – de la cei de pe linia frontului până la cei din Statul Major și din Ministerul Apărării – recunosc că inamicul are un avantaj în ceea ce privește efectivele.

Totuși, ei precizează că acesta este departe de raportul de 8:1. Dar este substanțial.

O parte a acestei diferențe este cauzată într-adevăr ritmului de mobilizare.

Sursele Strana din interiorul Statului Major confirmă datele deja publicate de mass-media, conform cărora nivelul actual de mobilizare nu acoperă pierderile forțelor armate ucrainene, în morți și răniți.

Potrivit surselor, există câteva sute de mii de soldați în spatele frontului - inclusiv care zac în spitale - care se recuperează după răni și care au fost retrași (inclusiv din motive de sănătate).

În același timp, potrivit surselor, suplimentarea armatei ruse cu noi recruți îi permite acesteia să își mărească efectivele, în ciuda pierderilor. În vreme ce efectivele ucrainene sunt în scădere.

O sursă din cadrul Statului Major a declarat:

„Dar nu aș exagera importanța acestui factor. Scăderea numărului trupelor ucrainene și creșterea numărului trupelor rusești nu sunt rapide. Este un proces lent și nu se măsoară în zeci de procente.

„O problemă mult mai mare este compoziția calitativă a efectivelor: diferența dintre cei care mor și cei nou sosiți pe front. Acum, frontul se bazează încă pe luptători foarte motivați, care au venit la începutul războiului. Dar ei sunt cei care mor în primul rând, sau își pierd capacitatea de luptă din cauza rănilor, sau pur și simplu se epuizează din cauza oboselii. Și sunt înlocuiți cu un contingent de oameni mobilizați forțat.

„Aceștia sunt de multe ori mai puțin motivați. Iar aceasta reprezintă o problemă mult mai mare decât numărul.”

Alți oficiali militari afirmă că principalul motiv al penuriei de trupe de pe front nu îl reprezintă mobilizarea, ci alți factori.

Primul dintre acestea este corupția din armată, care permite multor oameni să evite frontul sau să fie înregistrați oficial ca fiind pe front, în timp ce, în realitate, se află în spatele lui.

O sursă din Ministerul Apărării afirmă:

„Corupția în armată nu este o corupție obișnuită – este o catastrofă. Dacă ai bani și nu vrei să mergi pe front, nu vei ajunge acolo. Pentru bani, la orice nivel, poți rezolva problema de a fi lăsat la munca din spatele frontului. Costă până la 5.000 de dolari. Uneori mai puțin. Este o afacere. Și aceasta nu este corupția sistemică, atunci când există un fel de verticală pentru a colecta bani. Aceasta este corupția de bază – totul este decis la nivelul comandanților individuali. Și este un fenomen larg răspândit.”

Potrivit maiorului K., procesul de „sustragere ascunsă” a militarilor de a participa la operațiunile de luptă a fost corupt de multă vreme și pus în practică – cu cât te îndepărtezi de linia frontului, cu atât este mai mic deficitul de personal.

Ofițerul a declarat:

„Toate unitățile din spate – companiile de pază ale comisariatelor, comisariatele în sine, protecția podurilor și a facilităților de infrastructură, unitățile financiare și de aprovizionare de la toate nivelurile, de la sediul comandamentului până la sediul brigăzii – sunt complete, nu există nici un post vacant.

„Pentru a obține un loc de muncă într-o unitate din spatele frontului, trebuie să fii fie o rudă sau o cunoștință a comandantului, fie să plătești bani – de la 2.000 la 3.000 de dolar, fie să dai jumătate din salariul tău în fiecare lună.”

Despre acest fenomen vorbesc și parlamentarii. De exemplu, Bezuglaia și Skorohod (acesta din urmă a declarat că doar 15% din numărul de soldați se află pe front), numind corupția drept una dintre principalele probleme.

Comandamentul armatei încearcă să combată acest fenomen prin organizarea de rotații constante, trimițând pe front unități care au stat mult timp în spate.

Tot acolo sunt trimiși uneori și lucrătorii de la logistică.

Dar există corupție și pe front.

După cum recunosc chiar militarii, multe unități de luptă folosesc mita pentru transferul de pe linia frontului în spate – comandamentul poate cumpăra o detașare „urgentă” la lucrările din spate sau pentru examinarea într-o unitate medicală.

Există, de asemenea, pur și simplu, „suflete moarte”, care pe hârtie sunt pe front, dar în realitate, după ce și-au mituit comandanții, stau în spatele frontului.

Căpitanul A spune:

„Din cauza rapoartelor incomplete privind disponibilitățile de personal, comandanții de direcții primesc informații inexacte. Ei operează cu „suflete moarte” atunci când elaborează planuri de luptă.

„De exemplu, atunci când rușii au străpuns o secțiune a frontului, comandantul dă ordin unei anumite brigăzi să trimită un batalion pentru a executa o întărire.

„În realitate, batalionul a dispărut de mult, puterea sa nu este mai mare decât a unei companii – o parte din el a fost cumpărat și se află în spate, o altă parte a dezertat.

„Ca urmare, nu există nimic care să închidă breșa, iar flancurile brigăzilor vecine încep să se prăbușească din cauza amenințării.”

A doua mare problemă o reprezintă motivația scăzută a personalului și scăderea disciplinei în armată.

O sursă din cadrul Statului Major declară:

„Dacă luăm pe hârtie câte trupe avem noi și rușii pe front, atunci, dacă rușii au un avantaj numeric, acesta este mai mic de 2:1. Dar asta e pe hârtie. În practică, situația este diferită.

„Să ne imaginăm o secțiune separată a frontului. Conform scriptelor, ai noștri au acolo 100 de oameni, în timp ce rușii au 150. Adică avantajul inamicului este nesemnificativ. Cu astfel de cifre, este foarte posibil să reziști în apărare.

„Dar în timpul unei lupte reale, situația este radical diferită. Din cei 100 de oameni ai noștri, doar 40 iau parte la luptă. Adeseori, chiar mai puțini. Restul sunt dezertori, refuză pur și simplu să lupte sau alte situații asemănătoare. Iar rușii au 140-145 din 150 de oameni care merg la luptă. Avantajul total este deja mai mare de 3:1. De ce această situație?

„Armata noastră s-a bazat inițial pe un nucleu de voluntari, veterani ai ATO (operațiunii antiteroriste) și soldați foarte motivați, care nu au intrat în luptă sub constrângere și au dat dovadă de inițiativă.

„Rușii, pe de altă parte, au avut o mare problemă cu motivația încă de la început. Dar au lucrat la această problemă și au creat sistemul lor militar-represiv de constrângere. Și funcționează, trimițând soldați la luptă și suprimând cazurile de nesupunere și dezertare.

„Noi nu am creat nimic asemănător. Și chiar mă îndoiesc că suntem capabili să creăm un astfel de sistem. Sistemul nostru de stat este prea slab și prea corupt pentru așa ceva.

„Iar acum, când voluntarii au murit, au fost pierduți din cauza rănilor sau pur și simplu a epuizării, iar armata este suplimentată cu oameni mobilizați cu arcanul, cu o motivație aproape nulă, nu există nici o modalitate de a-i face să lupte.

„O problemă separată este calitatea personalului de comandă și a sistemului de organizare a luptei. Și aici există eșecuri foarte mari, deoarece mulți comandanți experimentați au murit și nu întotdeauna un înlocuitor demn vine după ei.”

În opinia sursei citate, adevărata problemă a armatei ucrainene nu este numărul de soldați, ci motivația și disciplina lor scăzute, problemele legate de calitatea comenzii și corupția generalizată.

Ofițerul afirmă:

„Este foarte greșit atunci când discuțiile despre problemele de pe front se reduc doar la chestiuni de număr. Voi spune chiar mai mult, problema efectivelor nu este atât la noi, cât la ruși. Ei înaintează, deci ei au nevoie de mai mulți soldați decât au acum, pentru o presiune masivă în mai multe zone, ca să străpungă frontul. Noi avem suficiente trupe „pe hârtie”, cel puțin în apărare.

„Prin urmare, principala noastră problemă nu constă în număr, ci în faptul că, din cauza corupției, un număr foarte mare de soldați stau în spatele frontului sau sunt trecuți ca „suflete moarte”.

„Problema noastră o reprezintă motivația și disciplina scăzută a soldaților de pe front. Problema noastră este calitatea scăzută a personalului de comandă, în multe cazuri, când comandanții nu pot gestiona cu adevărat forțele care sunt disponibile.

„Așadar, simpla scădere a limitei de vârstă pentru mobilizare nu va rezolva aceste probleme. Sute de mii de soldați pot fi mobilizați – însă, fără rezolvarea problemelor descrise mai sus, aceștia nu vor fi de nici un folos.

„Acesta este motivul pentru care înțeleg logica celor care solicită încheierea războiului acum. Pentru că avem nevoie de timp pentru a reconstrui armata.

„Dar există și optimiști, care spun că în curând armata rusă va începe să se prăbușească, Rusia va fi destabilizată, iar aliații noștri ne vor furniza o mulțime de arme, vom depăși Federația Rusă în materie de drone și roboți de luptă și vom câștiga în curând. Noi avem nevoie doar de mai mulți soldați.

„Aparent, există susținători ai ambelor puncte de vedere în conducerea noastră politico-militară.”