”It is happening again!” La peste un deceniu de la dispariția din parlament a ultimului partid care a avut ”tupeul” de a se autoidentifica drept naționalist, o altă formațiune politică ce nu se ferește (sper)  de acest termen intră în Parlamentul României: Alianța pentru Unirea Românilor, AUR (cam nefericit acronim pentru gustul meu).

Acum, cum a intrat, după ce acum câteva luni, la locale, a luat un scor rușinos pentru o formațiune care e acum parlamentară - deși normal dacă ținem cont că la data la care au avut loc respectivele alegeri mai nimeni nu auzise de ei – e un subiect intrigant, dar nu și de interes pentru această scriere.

Care scriere nu ar fi apărut dacă nu aș fi citit, stupefiat, îndemnul lui Sorin Lavric la unitate a ”intelectualilor de dreapta”. Deși inițial nu am înțeles de unde această confuzie, în care sunt amestecați un conservator autentic precum Mircea Platon, cu progresiști și globaliști precum Baconschi sau Papahagi, mi-am dat seama că toată brambureala provine din terminologia folosită, total depășită de vremurile în care trăim.

Nu doar la noi, dar mai ales la noi, împărțirea tradițională în stânga și dreapta e de deja multă vreme inoperabilă. ”Dragi români”, gata, nu mai ține cu păcăleala asta! În acest moment, cum spunea și Trump, dar nu numai, lupta se dă între naționaliști și globaliști, între tradiționaliști și progresiști, între suveraniști și neocomuniști. E drept că naționalist cu suveranist nu se suprapun neapărat, ca funcționând în planuri semantice ușor diferite, unul în legătură cu neamul, altul cu statul, dar, de dragul discuție, ele se pot suprapune pentru statele naționale.

Dacă operăm cu acești termeni - și va trebui să o facem dacă vrem să înțelegem ceva din zăpăceala din politica mondială și românească - lucrurile încep să se limpezească și AUR nu mai e ce pare a fi prin prisma componenței - chiar dacă sună bine declarativ.

Sunt total de acord cu apelul făcut mai deunăzi de Mihai Șomănescu către intelectualii de ”dreapta” de a nu mai căuta mereu nod în papură unii altora, de a privi mai mult spre țeluri comune decât spre biografii și animozității personale.

Saint Exupery spunea, superb: ” Aimer, ce n'est pas se regarder l'un l'autre, c'est regarder ensemble dans la même direction." Cam asta ar fi ideal să se petreacă în rândul naționaliștilor – nu al oamenilor ”de dreapta” (distincție inoperantă astăzi, cum spuneam).

Cu atât mai mult cu cât în următoarea perioadă va începe - de fapt a început, încă timid - o adevărată inchiziție la adresa naționalismului, care se va sparge nu doar în capul AUR, ci în capul tuturor ce vor îndrăzni să susțină unele dintre măsurile propuse de această formațiune, sau chiar acele măsuri pe care globaliștii vor crede că această formațiune ar visa să le propună. Fiți siguri că acuzațiile privitoare la pericolul unui nou holocaust, la pericolului ”legionar”, ”fascist”, ”nazist” – orice numai să nu fie pericol comunist – vor inunda toate canalele media. Deja unul ca Pârvulescu a asemănat ”fundamentalismul” ortodox cu pericolul islamist. Se sparie gândul! Ai zice că asemenea aberații nu vor păcăli pe nimeni, dar, într-o societate marcată de analfabetism funcțional, fiți siguri că o vor face. Și chiar dacă nu ar face-o, asta va rostogoli media la nesfârșit. Prea puțini vor reuși să amintească publicului că, totuși, n-a auzit de vreun ortodox să se arunce în aer cu cei de primprejur, nici că vreun preot să fi promis vreodată, Raiul pentru cei care ucid ”infideli”. Așa cum nimeni nu va îndrăzni vreodată să-l asocieze pe Părvulescu cu onestitatea, sau, de altfel, cu funcționarea normală a unui creier.

Dar să nu pierdem timpul cu pigmeii. Să revenim. AUR va fi țapul ispășitor de pe urma căruia vom suferi toți cei care ne reclamăm din linia lui Hajdeu - Eminescu – Nae Ionescu – Vulcănescu, ca să luăm numai câteva repere din linia culturală a naționalismului românesc. De aceea ar fi ideal să nu fim și noi dintre cei care dăm cu piatra. Până aici sunt de acord cu domnul Șomănescu. Dar... nu m-aș fi apucat să scriu acest articol, învingându-mi imensa și condamnabila comoditate, dacă nu ar fi exista și un ”dar...”

Dar nu trebuie ignorate nici acuzele lui Victor Roncea. Adică, una e să îți zică Pârvulescu că ești aidoma islamiștilor și alta să zică Roncea că ai masoni, globaliști și criminali în formațiune.

Și ajungem la distincția pe care am recomandat-o la început. Or fi toți cei chemați la unire de către domnul Lavric de ”dreapta”, dar naționaliști, suveraniști sau tradiționaliști în nici un caz! Dimpotrivă!

Asta pentru că poporul român, ”superstițios” ține la câteva superstiții care l-au ajutat să ajungă, în ciuda oricăror pronosticuri, până azi. De exemplu, noi avem superstiția că Dumnezeu a creat lumea, bărbatul și femeia. Și că lumea a ajuns până aici doar pentru că bărbați care s-au născut bărbați și au murit bărbați împreună cu femei care s-au născut femei și au murit femei au născut copii, care la rândul lor au fost de la început până la sfârșit, fie bărbați, fie femei. Știu, e o superstiție, dar nu ne putem dezbăra de ea. Cum nu putem scăpa de stupida superstiție că doi bărbați sau două femei nu pot prelungi existența omenirii dincolo de limitele lor de timp. Ah, să nu uit superstiția asta: avem limite de timp pe acest pământ. Cu mască, fără mască, cu spitale sau fără spitale, dragi români, murim, la un moment dat. Dacă vrem ca asta să nu fie definitiv, ne trebuie catedrale. Unii chiar mor riscându-și sănătatea plămânului cald la întâlnirea cu glonțul rece. Să nu ne întoarcem prea mult în istorie, s-a întâmplat acum.. iaca se fac curând 31 de ani!

Mai credem, tot din superstiție, bineînțeles, că statul român este creația poporului român întru ocrotirea existenței și dezvoltării acestui popor, nu pentru bunăstarea altora, fie ei ce-or fi.

Statul român are datoria de a asigura că toate resursele naturale și intelectuale sunt folosite în beneficiul poporului român și doar ce prisosește poate fi înstrăinat. Statul român are datoria de a proteja și încuraja acele trăsături și tradiții care au purtat acest popor prin milenii până astăzi. Pentru a reuși aceste deziderate, ca și până acum, poporul trebuie educat și educat în acest spirit, cu școli în fiecare sat și cătun, indiferent de costuri, așa cum, indiferent de costuri facem alegeri, pentru că e democrație.

Dacă nu face aceste lucruri minimale, dacă acceptă conducere supranațională și ordine care sunt vădit împotriva intereselor poporului, statul român își ratează menirea și devine irelevant pentru neamul care l-a creat și perpetuat.

Deci, ca să nu o lungim: nu au ce să caute în AUR, dacă vrea să ne reprezinte, dacă tot o să tragem ponoase de pe urma apariției lui în Parlament: masoni, progresiști, globaliști, indivizi cu poziții pro avort sau pro propagandă homosexuală, oameni care pun interesele marilor corporații înaintea producătorilor români, oameni care ne consideră bigoți pentru că nu ne place să ne mirosim curul precum câinii, care cred că sănătatea e mai importantă decât libertatea, că orice neica nimeni din neamuri care atârnau prin copaci când neamul nostru mergea cu colinde de Crăciun poate deveni cel care ne dă ordine și ne apostrofează etc.

Din fericire, cum arată azi, dacă sunt eliminați sau necooptați cei de mai sus, rămâne suficient din AUR, dacă nu, ar ajunge, însă, un simplu partid ” de dreapta” în care ar încăpea și un Neamțu și un Avramescu și un Baconschi și alți indivizi, sau individe, (Clotilde Armand nu e tot de dreapta?) care au pus umărul la distrugerea care a măcinat România accelerat de la revoluție încoace sau abia acum au început să se opintească în această direcție.

Dar, în spiritul împăcării și apropierii invocate și de domnul Lavric și de domnul Șomănescu, este posibil să lucrăm împreună dacă declarăm public că pozițiile avute până acum vor fi abandonate și cei care au avut proasta inspirație de a le face nu vor pretinde decât roluri secundare sau terțiare într-o mișcare ce s-ar forma în jurul naționalismului parlamentar român.

Aș vrea să nu fi fost sarcastic în ultimul paragraf, dar nu prea am cum.

În consecință, să îi lăsăm pe cei de dreapta să fie de dreapta până amețesc, noi, naționaliștii cărora nu ne nici frică, nici rușine să ne numim și să fim naționaliști – chiar și la televizor, dacă e nevoie – nu vom gira – vă garantez, fără să am vreo pretenție că reprezint pe cineva, ci doar știind cum funcționăm dintotdeauna – o alcătuire de tipul care e acum AUR, doar pentru a fi solidari în fața valului de atacuri care urmează.