Au trecut două săptămâni și enigma „breșei informaționale” a Mossad, care a permis atacul împotriva Israelului nu a fost dezlegată.

Dimpotrivă, apar tot mai multe dovezi că Tel Avivul știa de iminența unui atac devastator al Hamas. Și nu a luat nici o măsură. A îngăduit ca atacul să aibă loc.

Dacă a fost așa, marea întrebare este: Ce a urmărit guvernul Netanyahu?

O analiză de Gavin O’Reilly de la Off-Guardian pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

*

Sâmbăta, 7 octombrie, lumea întreagă a asistat la declanșarea de către Brigăzile Al-Qassam, aripa militară a mișcării Hamas, a Operațiunii Potopul Al-Aqsa, cea mai mare incursiune militară asupra statului Israel de la războiul din octombrie 1973, a cărei a 50-a comemorare avusese loc cu o zi înainte.

Deși salutată de unii ca o reacție militară legitimă la ocupația israeliană, mulți alții s-au întrebat cum Israelul, o entitate care deține echipamente de supraveghere ultramoderne și care este finanțată anual de Statele Unite cu miliarde de dolari, a putut fi luată prin surprindere de grupări militare palestiniene într-o măsură atât de devastatoare.

Suspiciunile au crescut și mai mult atunci când s-a aflat că Universo Paralello, festivalul de muzică electronică organizat la frontiera cu Gaza, care s-a aflat în centrul atenției presei din toată lumea după raidul palestinian, și-a schimbat locul de desfășurare cu doar două zile înainte, după ce organizarea sa într-un amplasament din sudul Israelului, în apropierea frontierei egiptene, a eșuat.

Lipsa oricărei preocupări serioase pentru asigurarea securității festivalului la granița cu o zonă unde avuseseră loc confruntări violente între Brigăzile Al-Qassam și Forțele israeliene este pur și simplu de neconceput.

La mai puțin de 48 de ore de la începutul Operațiunii Potopul Al-Aqsa, Associated Press a publicat un articol în care cita un oficial din serviciile de informații egiptene care afirma că regimul de la Cairo avertizase în nenumărate rânduri Tel Avivul în legătură cu iminența unei escaladări.

Se pare că avertismentele au rămas literă moartă.

Două relatări distincte publicate vineri, una de New York Times și alta de CNN, ambele descriind avertismentele transmise Israelului de către oficialii din serviciile de informații americane în zilele dinaintea atacurilor, avertismente conform cărora Hamas pregătea o operațiune de mari proporții, par să confirme ideea că Israelul știa dinainte ce avea să se petreacă.

Prima întrebare care îți vine în minte este: care ar fi avantajul pentru Israel să permită producerea unui atac atât de devastator?

Salvarea carierei politice a lui Benyamin Netanyahu, amestecat până peste cap într-un scandal de corupție, pare o teorie lipsită de orice fundament, sondajele de opinie realizate după Operațiunea Potopul Al-Aqsa părând să indice că efectul a fost unul total opus.

Folosirea Operațiunii Al-Aqsa ca pretext pentru o epurare etnică în Gaza pare să aibă argumente solide în sprijinul ei.

În urma atacurilor, ministrul israelian al Apărării, Yoav Gallant a anunțat un asediu total asupra Gaza, tăind sursele de hrană, de apă și de electricitate ale zonei și descriind luptătorii inamici drept „animale umane”.

Un astfel de comportament și un astfel de limbaj nu pot fi descrise altfel decât genocidare.

Într-adevăr, un astfel de scenariu fusese enunțat în martie, anul acesta, de către ministra radicală Orit Strock.

Scenariu despre care Strock însăși recunoștea că „ar provoca multe victime”.

O altă teorie este că Potopul Al-Aqsa și atacul israelian asupra Gaza care a urmat vor fi folosite drept catalizatoare ale unui război mai mare cu Iranul, principalul rival al Israelului, un vechi opozant al statului sionist încă de la revoluția islamică din 1979, când ayatollajul Khomeini a venit la putere.

Într-adevăr, un eveniment care a atras mai puțin atenția presei a fost lansarea de lovituri aeriene de către Israel împotriva aeroporturilor din Damasc și Alep.

Siria este un aliat esențial al Iranului, Teheranul și Hezbollaul sărind în ajutorul Siriei pentru a contracara operațiunea de schimbare de regim inițiată și declanșată de Statele Unite cu zece ani în urmă, în care Israelul a jucat un rol cheie.

În ciuda capacităților militare extinse ale statului sionist, Israelul s-ar găsi fără îndoială într-o situație dificilă în cazul unei confruntări militare directe cu Iranul, Siria și Hezbollahul.

Cu o distanță de peste 1000 de kilometri între Israel și Iran, lansarea de lovituri aeriene împotriva republicii islamice și necesitatea de a traversa spațiile aeriere ostile ale Siriei și Irakului ar fi ceva aproape imposibil fără ajutorul Statelor Unite și al aliaților acestora.

Ceea ce ne duce la o posibilitate sumbră: un atac provocat deliberat sau înscenat împotriva forțelor SUA, cu scopul de a stimula sprijinul americanilor să se implice în ceea ce ar putea deveni rapid un conflict mondial.

Într-adevăr, un asemenea scenariu are un precedent istoric.

După începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1939, Franța a fost copleșită de Germania în doar nouă luni, lăsând Marea Britanie izolată și într-o situație periculoasă.

Cu toate acestea, în Statele Unite, nu exista un sprijin popular puternic pentru implicarea în ceea ce era văzut în general ca un război civil european. Mai ales că survenea la două decenii după Primul Război Mondial.

Situația se va schimba radical, însă, pe 7 decembrie 1941, când Forțele Imperiale Japoneze, ca răspuns la un embargo comercial impus de Statele Unite, au lansat un atac devastator asupra bazei navale a US Navy de la Pearh Harbor, din Hawaii.

Washingtonul va declara intrarea sa oficială în război a doua zi.

Ulterior, vor apărea dovezi puternice că, la fel ca în cazul atacului „surpriză” din 7 octombrie împotriva statului Israel, atât oficialii din serviciile de informații britanice cât și cei din serviciile americane aveau cunoștință la vremea respectivă de iminența unui atac asupra flotei SUA din Pacific.

Astăzi, odată cu desfășurarea provocatoare a distrugătoarelor navale americane și britanice în Mediterana, pe fondul actualelor ostilități, recenta întărire a forțelor SUA în Golful Persic și istorica implicare a Israelului în operațiuni sub steag fals, menite să incite o reacție militară americană, de la USS Liberty la 11 septembrie, se pare că a fost creat cadrul pentru un atac - provocat deliberat sau înscenat de forțele americane din regiune - pentru a antrena Washingtonul într-un conflict mai larg cu Iranul.

Cu toate consecințele catastrofale care decurg de aici.