Azi CNCD mi-a comunicat o pretinsă hotărâre cu privire la sesizarea că fostul prim-ministru Cîțu (azi al doilea om într-un stat la fel de eșuat ca și el) ne-a asemănat cu "teroriștii” pe ziariștii care am criticat măsurile Guvernului luate pe perioada pandemiei.

Numai noi am fost numiți astfel, nu și ziariștii plătiți din banii noștri pentru o scârboasă campanie de aplauze la adresa Guvernului și a măsurilor sale - multe dintre ele declarate în plus neconstituționale de CCR, anulate de instanțe judecătorești, contestate de numeroși medici specialiști șamd.

Mai mult, eșuatul Cîțu a amenințat și cu „eliminarea acelor voci care mai există impotriva campaniei de vaccinare”.

Pe scurt, ca să înțelegeți porcăria având drept autori pe membrii Colegiului director al instituției. Mai întâi, prin încălcarea legii proprii, care prevede că sesizările se soluționează în termen de 90 de zile, Colegiul a făcut asta, cu de la sine putere, ca un adevărat stat în stat, cu mai mult de 150 de zile peste termenul legal.

În al doilea rând, aceeași reglementare proprie a CNCD (Ordonanța 137/2000 - art 15) stabilește foarte clar că constituie contravenție acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane în legătură cu convingerile acestora. Ce răspunde CNCD la asta?

Nici mai mult nici mai puțin că insultele și amenințările lui Cîțu s-au încadrat în limitele libertății de exprimare.

Dar, te întrebi, cum adică s-au încadrat în limitele libertății de exprimare când textul de la art 15 tocmai citat incriminează declarațiile, și în general orice alt comportament, care aduce atingere demnității umane ori creează o atmosferă de intimidare, ostilă, degradantă, umilitoare sau ofensatoare?

Priviți aici mix de nerozie și lipsă de rușine: CEDO, zice CNCD, a arătat că libertatea de exprimare "acoperă nu numai informațiile și ideile primite favorabil sau cu indiferență ori considerate inofensive, dar și pe acelea care ofensează, șochează sau deranjează”.

Iar în acest punct instituția rușinii invocă cauza Lingens contra Austriei, cauză care de fapt nu apără politicienii abuzivi și mitocani care-și insultă, amenință și discriminează proprii cetățenii și ziariști (ca la noi la nimeni!) - ci, dimpotrivă, îi apără exact pe cei din urmă împotriva celor dintâi.

Mai exact, CEDO a dat câștig de cauză unui ziarist austriac în litigiul său judiciar cu prim-ministrul austriac, care s-a considerat insultat de ziarist, stabilind că în asemenea cauze - ținând de "libertatea presei”, raportată la  "atitudinile conducătorilor politici - limitele libertății de exprimare sunt mai largi”. Deci așa, și nu invers, cum vor să acrediteze bodyguarzii de la CNCD ai lui Cîțu.

Așa zisa hotărâre mai îndrugă și alte câteva nerozii, pe care le voi duce de asemenea în fața Justiției.

În treacăt mă mai refer doar la pretenția că criticile la adresa lui Cîțu și a măsurilor dictate de el puteau să aducă „atingere securității naționale” (ca să înțelegeți ce enormitate mai e și asta, puteți să vedeți ce anume "constituie amenințări la adresa siguranței naționale a României” (în enumerarea limitativă și inechivocă de la art 3 lit a-l din Legea 51/1991 privind siguranța națională a României).

Citiți și Colecția de insulte și amenințări la adresa marii majorități a României, nevaccinate: de la teroriști și analfabeți funcțional la negaționiști și analfabeți religios. Obligativitatea vaccinării ascunsă în declarații