Ori ne place, ori nu, suntem obligați să ieșim din zona noastră de confort și să facem Alegerea.

E vremea să nu mai mimăm credința, ci dacă o avem, să o și trăim, arătăm, să ne asumăm riscurile alegerii noastre! Și cu sufletul în rai și cu slănina-n pod, nu mai merge! Nu a mers niciodată, chiar dacă ne-a plăcut să o credem, pentru că pe Dumnezeu nu poți să-L înșeli!

Nu se mai poate să fim „călduți” nici noi, nici preoții, ca să fie „bine” la toată lumea! Oricum nu a fost bine, oricum nimeni nu a fost convertit pentru acest „bine” din plastelină și nimeni din cei călduți, nu o sa rămână în biserică, când va începe prigoana (vorbesc de biserica cu Duh, că probabil în cea de cărămidă, vor rămâne numai ei)! Dovada este că ne-au inchis bisericile, chiar si de Inviere și noi am acceptat, să fie „bine” la toată lumea! Am acceptat apoi să stăm departați unul de altul, să purtam mască, am fi acceptat orice, doar să putem rămâne „călduți„! Să nu suferim cel mai mic deranj! Să nu ne amendeze! Să nu fim obligați să mărturisim!

Nu mai se poate așa!

Nu mai este timp!

Dacă e „care pe care” atunci prefer să „lupt” și să sufăr în și pentru biserică, pentru credința mea, să nu fac nici un compromis cu diavolul!

Pentru că el, diavolul, este cel care se luptă cu noi, el nu ne vrea la Sfânta Liturghie, sau dacă tot ne ducem, dorește să facem o parodie din ea, un carnaval! El dorește sa fim căldicei, să facem orice compromisuri, mai ales, canonice! El este dușmanul nostru și se luptă, prin stat, prin oameni, cu noi, folosind minciuna, așa cum a facut-o de la Adam încoace!

Ecumenismul, filetismul, sunt un „bine” care numai bine nu este și nu o spun eu, ci sfinții noștri o fac! Dar ce știu sfinții, față de arhiereul, preotul nostru „ancorat” în cotidian, nu? Uite eu prefer să merg pe „mâna” sfintilor, nu a arhierului, sau preotului, modern! Ascultarea merge până la erezie nu și dincolo de ea!

Toate aceste erezii sunt ca o „diluare” a unui vin bun, nici măcar cu apă, ci cu …ulei de motor! Asta făcând atât vinul, cât și uleiul, practic fără valoare! Masca în biserică este tot un astfel de „bine”! Toate sunt gândite spre „binele” lumii, doar că nu sunt gândite până la capăt! Nu se spune degeaba că drumul spre iad e pavat cu intenții bune!

E vremea că în loc să ne luptăm să rămânem într-o zonă de confort, să devenim conștienți că pentru mântuire va trebui suferit! Cei care se împotrivesc mersului lumii, or să sufere (o să o facă și cei care nu se împotrivesc, dar mai târziu): izolare, trădare, singurătate, lipsă de adăpost, închisoare, chinuri, moarte! Și nimeni nu va putea rezista fară ajutorul lui Dumnezeu! Nimeni! Dar cum poți spera în ajutorul Lui când tu îl trădezi tot timpul? Când refuzi să-L mărturisești? Când nu te încrezi în El?

Creștinii primelor veacuri se bucurau când sufereau pentru credință, noi nu dorim nici măcar să plătim o amendă! Ziua morții era ziua când în sfârșit îl vedeau pe Iisus! Noi am trăi veșnic pe pământul asta, dacă s-ar putea!

Ne mai poate numi cineva creștini? Mai suntem? Am fost vreodată?

Mai putem spera în mântuire?

Să cugete fiecare! Dar să o facă repede că timpul este scurt!