Noi românii am pătimit cumplit în istorie din cauza imperialismului rusesc. Și totuși azi ne lăsăm dezbinați între cei care simpatizează cu Putin și crimele lui și cei care le deplâng, ceea ce mi se pare un lucru abominabil. Și recunosc că nici eu nu am înțelepciunea să evit orice "dialog" care servește acestei discordii halucinante.

*Șarlatanii planetei au luat-o acum cu extratereștrii. Să nu-i credem! Noi suntem creștini și știm bine că extratereștrii sunt una din minciunile prin care numiții ar vrea să ne îndoim în credință.

*Răul de la granițele noastre mai arată un lucru: cât de anacronică, nedreaptă și nefastă e perpetuarea chiar și astăzi a consecințelor Pactului Hitler-Stalin.

*Mai greu decât să te rogi e să nu te rogi.

*Printre dogmele simpatizanților de pe aici ai lui Putin este și aceea că micuțul ciminal a atacat Ucraina din cauza pericolului NATO, în creștere, la granițele țării sale. Dar dacă-i întorci puțin în timp încep să se bâlbâie. Ca să n-o lungesc cu lucruri arhiștiute, aduc aminte numai de anexarea Crimeii din iarna - primăvara lui 2014. Tot de frica NATO a anexat Putin și Crimeea? Aș zice că, dimpotrivă, NATO, și Occidentul în general, s-au dovedit și atunci și ulterior (cu excepția unor sancțiuni) aproape abulice față cu acest act de banditism militar rusesc (condamnat totuși de Adunarea Generală a ONU printr-o rezoluție). Împrejurare care l-a și încurajat de altfel pe Putin, care în anii ce au urmat a instigat grupurile armate separatiste ruse din Donbas împotriva Forțelor armate ale Ucrainei. Cu scopul invadării acestei țări în februarie anul trecut; dar pretextând, cum altfel, cu grija pentru rușii din Donbas și, cum să nu, cu pericolul ucrainean al aderării la UE și NATO. Numai că după invazie Putin și camarazii agresorii de la Moscova s-au trezit cu o ripostă categorică a lumii civilizate (două rezoluții ale Adunării Generale ONU) și a unui Occident aproape monolitic. În vreme ce Putin mizase pe o reacție de cam aceeași natură ca în 2014; deși avusese câteva semne clare de sens contrar, ceea ce arată cam cât valorau veleitățile strategice cu care se tot preumbla peste mai tot în lume. În sfârșit, de observat că, în contextul de ultimă oră în care factorii de decizie occidentali se arată tot mai deciși să crească substanțial ajutorul militar pentru Ucraina, propaganda rusă se dovedește disperată să se adreseze în mod direct populației din țările care susțin Ucraina - conștientă că la nivelul guvernelor bătălia e deja pierdută. Asta a făcut zilele trecute și trimisul la București a micuțului criminal, citez: "Ca o persoană responsabilă, aș vrea să spun românilor că nu este în interesele noastre să fim adversari. Noi suntem vecini și trebuie să existe prietenie între popoarele noastre, așa cum ne-au spus și strămoșii noștri și doar atunci totul va fi bine". Cât de prieteni ne-au fost conducătorii ruși de-a lungul istoriei, ajunge să ne uităm chiar și în diagonală peste istoria noastră chiar și numai din ultima sută de ani. Și mai zic să privim cu atenție și la ce urmează să se întâmple peste Prut chiar și în cursul următoarelor săptămâni.

*Lumea și țara trec prin momente cruciale iar PSD-iștii și PN-iștii se bat ca chiorii cum să se așeze mai bine în fotolii la "rotativa" din mai. În loc ca chiar în acest moment să cheme în posturi cheie intelectuali de înaltă calificare și cu bună reputație. Îți vine să-ți iei lumea în cap, nu alta...

*După război Ucraina va trebui pacificată ea însăși. Trainic, fără liste negre etnice și cu toată asistența internațională de care această țară, martirizată azi, are atâta nevoie.

*Iarna, când și când, în copacii desfrunziți de la marginea drumurilor troienite, întâlnim câte un uliu singuratic. De când e lumea, și așteptând încremenit ca prada să se ivească în chiar clipa aceea sau poate săptămâna care vine. Nimic altceva decât acest tablou nu-mi vorbește mai mult, mai paradoxal și mai tainic despre viață și moarte, în același timp, sub pronie dumnezeiască.

*Avem dreptul să nu ne placă tiranii ruși de azi și din istorie, dar nu avem dreptul să nu-i iubim pe sfinții ruși. Nu poate fi decât plăcut lui Dumnezeu un neam care a dat între atâția alții pe Sfânta Cuvioasă Maria din Gatcina, muceniță din vremea bolșevicilor urâtori de Dumnezeu.