*Fostul președinte Trump impută președintelui Ucrainei că "nu a făcut o înțelegere cu Putin" încă de la început, și că acum este deja prea târziu iar Putin "ar prefera să aibă toată Ucraina" (podcastul  The Clay Trevis and Buck Sexton Show, 29 iulie curent). Tristă și îngrijorătoare declarație. Și nu-mi rămâne decât să mă întreb dacă d-l Trump ar fi făcut el însuși o înțelegere cu un Putin care i-ar fi invadat din senin țara. În sfârșit, afirmațiile fostului președinte îmi par neprietenoase nu doar cu Ucraina (și încurajatoare pentru Rusia), ci și cu Europa, într-un moment în care samavolnicia KGB-istului de la Kremlin a adunat deja nori negri și foarte groși pe cerul ei.

*Cu cât îi citesc mai mult, Psalmii lui David își dezvăluie noi și mai profunde înțelesuri. Și îmi umplu inima tot mai mult de pace și bucurie. Am încercat să-i recitesc și pe Homer, Dickens sau Cervantes - ba chiar și pe Cărtărescu - însă am început să casc.

*După ce mai mult de un deceniu și jumătate i-a ciugulit din palmă, fostul cancelar german Gerhard Schröder tocmai l-a vizitat la Moscova pe criminalul Putin. Ca ce? Ca să-i spele, firește, imaginea, și să anunțe ce știe toată lumea - că, cu spatele la zid demult, "Putin dorește o soluție negociată pentru războiul din Ucraina". De spus și că Schröder a ieșit din afacerile din Rusia cu Putin numai după patru luni de la invadarea Ucrainei și numai după ce a fost criticat intens în Germania și în restul Europei pentru că rămăsese lângă abominabil în ciuda samavolnicei invazii.

*Viktor Orban tocmai a avut o primire bună la republicanii americani și la fostul președinte Trump.  Personal cred că Orban a fost și rămâne un conservator radical cu pusee extremiste (recentele declarațiile rasiste de la Tușnad mi se par că au clarificat definitiv lucrurile sub acest din urmă aspect). În cele aproape șase luni de la invadarea Ucrainei, cineva care n-ar fi avut habar de afilierea internațională a Ungariei ar fi avut, cred, o problemă reală să spună dacă Orban e de partea UE și a NATO sau a lui Putin. Deși declarativ îl apreciază, Trump nu-și poate permite să semene prea mult cu Orban. În principal pentru că un fost președinte american care vizează un nou mandat nu-și poate permite în fața electoratului de peste Ocean puseele extremiste, rasiste și nu doar, ale lui Orban. Cu privire la invazia rusească, d-l Trump și-a permis un derapaj sau două pe care nu și-l putea permite ca președinte în exercițiu; posibil s-o fi făcut din calcule electorale vizându-l inclusiv pe contracandidatul democrat Biden, caz în care și așa mă tem (sincer mă tem) că a procedat contraproductiv. Conchid vrând să repet că d-l Orban pare să-și  închipuie - în mod greșit, după părerea mea - că dacă Trump și republicanii vor reveni îl vor lua de suflet cu toate aceste atutudini ale sale din ultimul timp. În sfârșit, dacă există în România cineva care regretă că republicanii americani nu au și aici relații ca acelea cu prim-ministrul ungar, cred că acest regret ar trebui legat exclusiv de un establishment politic inform, învechit și rânced ca toată "tranziția” care nu duce nicăieri de la execuția lui Ceaușescu - și a cărui doctrină unică sunt diletantismul, oportunismul, corupția, lipsa de patriotism și necredința.

*Să vânezi "din plăcere", ca să te distrezi, mi se pare că ține de un caracter foarte defect; pe care-l poți înțelege lesne, bunăoară, la alde Țiriac și la mai toți cei din pletora fostului PCR, și un pic mai greuț la un cap încoronat sau altul din chiar zilele noastre. Dumnezeu a dat viață pe pământ nu ca s-o suprime, de amuzament, omul - "cununa creației".

*Nimeni, în afară de Putin cu războiul lui dement, n-ar fi putut imagina o cale prin care solidarizarea Occidentului și a lumii întregi cu Ucraina să devină atât de puternică. Dar așa se întâmplă când tu te crezi cel mai deștept și de fapt ești prost făcut grămadă. Și, apropo, pare că SUA vor avea și de data asta, pentru a treia oară în decurs de un secol,  contribuția principală în a scoate Europa dintr-o mare belea.

*Alternativa noastră la UE și NATO sunt UE și NATO revenite la valorile care au consacrat cândva Occidentul.