ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Rușii sunt compatrioții Sfântului Serafim din Sarov, ai lui Dostoievski, Pușkin și Ceaikovski. Rușii sunt cei care, ca și ucrainenii, și ca și basarabenii și bucovinenii dezrădăcinați, au fost victime nevinovate ale torționarilor kgb-iști, pedecesori ai lui Putin. Rușii sunt cei care trăiesc și azi în sărăcie și în lipsa oricărei speranțe - ca și basarabenii și bucovinenii dezrădăcinați de uneltele sovietice ale unei ideologii criminale; care astăzi ar putea să se prăbușească definitiv și în această parte a unei Europe atât de încercate în istorie.

*Știu pe Facebook niște doamne așa de sensibile și de empatice, și care îndrăgesc atât de mult pisicile, încât le bănuiesc că și dânsele mănâncă șoricei.

*Extraordinar lucru ca în aceste timpuri ce par cu adevărat eshatologice Dumnezeu să ne mai dea putere să ne rugăm pentru noi, pentru ai noștri, pentru țară și lume...

*Despre Putin știam cu toții că-i un dictator kgb-ist cinic și corupt - care după 22 de ani de domnie și-a dus țara într-o situație nenorocită. De două zile mai știm însă că dictatorul e și ieșit din minți;  pentru că numai cineva ca el putea să facă în trei zile ce a făcut el. Și personajul e în stare de orice și în continuare, ceea ce e pur și simplu înfricoșător dat fiind arsenalul nuclear la care are acces. Cred că el mai poate fi oprit doar prin forță de generalii Armatei.

*În 97, pe când eram șeful Departamentului de control al Guvernului, cineva important de la un partid din CDR mă roagă să angajez acolo pe un tip (boală grea și azi, aud). Îi spun că dacă omul e-n regulă se face. Zice sigur e-n regulă că a fost polițist - iar eu îi răspund în gând mda. După vreo lună îi spun secretarei să-l cheme, și, înainte să-l primesc, să aibă o discuție cu el și să-mi spună o concluzie. Intră secretara și-mi spune că-i fost polițist, a lucrat la Omoruri și-i cam arogant. Intră și polițistul. Sigur pe el - probabil că dăduse deja șpaga să-l angajez. Îi spun cam cu ce se ocupă direcțiile Departamentului și-l întreb la care din ele se vede lucrând (omul se potrivea ca nuca-n perete). La oricare, îmi zice, am lucrat la Omoruri. Le-ați anchetat sau le-ați comis? - îl întreb zâmbind. Și așa ne-am și despărțit, zâmbind. Iar urmarea a fost că n-a mai urmat nimic.

*Nimic mai rău decât un medic sau un judecător fără Dumnezeu. Despre medici am tot vorbit împreună în acești ultimi doi ani negri - iar despre judecători, personal vorbesc practic de aproape 30 de ani, iar în curând voi fi nevoit să vorbesc despre lucruri pe care niciodată nu le-aș mai fi crezut posibile azi.

*A-i primi pe refugiații ucraineni e ca și cum L-am primi pe Mântuitorul Însuși. Că și El a fost fugar în țară străină, din calea lui Irod, un alt conducător ucigaș.

*Mă doare o măsea de-mi vine să mă sui pe pereți. M-aș ruga lui Dumnezeu să facă ceva, dar are El timp de un fleac ca ăsta și de un păcătos neisprăvit ca mine? El, Dumnezeu fără de început și fără de sfârșit, Făcătorul cerului și al pământului? Uf, ce mă mai doare...

*Despre vârste. După 89 țara a fost condusă mai ales de conducători seniori trădători anturați de lichele tinere.

*Dacă Dumnezeu S-a răstignit de dragul tău, eu ce fac pentru tine?


*După ce se uită bărbații (discuție strict autentică cu o prietenă)

-Bună dimneața! A mers centrala azi noapte?

-Da, însă va trebui să am grijă să nu mă lase brusc, pe frigul ăsta.

-Să ai un calorifer electric la îndemână.

-N-am.

-Cum așa?

-Pentru că dau banii pe fuste.

-Bravo!

-Normal că bravo, că bărbații se uită după fuste, nu după calorifere.

*Crucea Roșie din România, prezidată de Custodele Coroanei, a început să acorde asistență refugiaților ucraineni.

*Important e dacă ne mântuim, restul e deșertăciune.

*Ea

O văd aievea, e ca la o răscruce,

E tristă, șovăie și n-ar mai vrea

Să plece nicăieri.

Mai are rost, își spune ea, să caut calea

Ce am pierdut demult,

Să caut fericirea ce niciodată n-am avut?

Sau mai degrabă să mă culc

Cu ochii-n ceruri și s-ascult

A îngerilor cântare sfântă

Și să aștept ca fericirea ce niciodată n-am avut

Din cer să vină, veșnic, iar nu de pe pământ?