Trăiesc în București din 1977, deci de 49 de ani. Din iernile în care, mai ales sub Pingelică, Capitala era nu o dată troienită bine, dar și în care utilajele numitului duduiau încă din ceasurile nopții.

În dimineața asta, la ora 8, stratul de zăpădă măsoară în jur de 20 de centimetri iar cartierul meu (Ghencea) e paralizat. Pun o poză ilustrativă de la balcon, unde se vede cum prin zonă n-a trecut nici țipenie de om al Primarelui Ciucu, ci doar un mucureștean plin de năduf își dezăpezește trotuarul înjurând birjărește (în poză nu se aude) și plin de spaimă că avionul de pe Otopeni o să plece fără dânsul.

Deși ieri televiziunile vândute duduiau de promisiuni cu sclipici în curcubeu, citez – „Viscol în București: Primăria Capitalei trimite 2.700 de oameni și 380 de utilaje pe teren”. Ghencea e în Sectorul 6, deci azi moștenire de la Ciucu.