Se prea poate deci să ratăm din nou accesul în Schengen. Caz în care mă întreb dacă nu cumva problema e de fapt nu cu cei care se opun, cum tot acuză propagandistic politicienii, ci tocmai cu diletantismul, indolența și corupția cronică a acestora din urmă. Ca și cu problemele în continuare serioase din justiție - unele dintre ele ce pot fi abia citite de cei atenți printre rândurile rapoartelor MCV; nefiind deloc o întâmplare că, între altele, ambasade de la București sunt interesate în detaliu - și știu ce spun - de cauze în care instanțele încă îi mai calcă în picioare pe justițiabili. Iar alți magistrați, și nu tocmai puțini și neimportanți, se trezesc vorbind și făcând lucruri nu doar fără vreo lergătură cu statutul propriu, ci și sfidător împotriva acestuia. După plecarea Laurei Kövesi la Bruxelles, de exemplu, activitatea DNA e ceva ce tinde către zero, iar asta deloc din cauză că integritatea celor cu poziții publice importante ar fi crescut miraculos. Și totuși, extravagantul șef de azi al instituției vituperează propagandistic și el cum că "Cetățenii României au dreptul să intre în spațiul Schengen fără a mai fi umiliți la granițe”. În atari condiții, cine crede că Olanda e singura țară care se opune accesului nostru în Schengen s-ar putea să greșească grav, personal fiind aproape sigur că sunt mai multe alte asemenea țări, însă n-o fac public pentru a menaja buna-credință a românilor de rând, pro-europeni în proporție covârșitoare. 

*D-l Trump, speranța Rusiei? Cam de două săptămâni Putin a trecut motoarele războiului la ralanti. Aceasta pe teritoriul Ucrainei (victimă de jumătate de an a unei agresiuni care a stupefiat lumea). La Kremlin, însă, planurile de mobilizare generală a populației, între altele, anunță tot ce poate fi mai rău. Față cu cele ce se întâmplă mă întreb dacă nu cumva Putin așteaptă victoria ca și sigură în alegerile parțiale de peste o lună a d-lui Trump și republicanilor săi. Am mai scris, la debutul războiului fostul președinte american și-a arătat public admirația pentru strategia „genială” a lui Putin privind recunoașterea auto-proclamatelor republici Lugansk și Donețk. Pentru ca în urmă cu câteva săptămâni tot el să-și exprime regretul că Ucraina "nu a făcut o înțelegere cu Putin" încă de la început. Este adevărat că, cu o altă ocazie, el a și acuzat invadarea Ucrainei - ceea ce denotă o anumită inconsecvență tocmai la un asemenea nivel. Inconsecvență ce, chiar și numai ea, poate să încurajeze în mod absolut dăunător pornirile și așa samavolnice ale Moscovei; mai ales în contextul în care în cadrul NATO Putin are încă de la început doi suporteri aproape pe față - Turcia și Ungaria incalificabilului Viktor Orban. În orice caz, dacă Trump va trata imprudent dosarul războiului din Ucraina s-ar putea să se trezească cu probleme nu doar din partea votanților săi dar și din partea colegilor congresmeni - care, reamintesc, între mai multe altele, au votat masiv dimpreună cu democrații legea pentru sancționarea economică drastică a Rusiei (scorul votului - 414-17 - spunând el singur tot ce e de spus). Ca să nu mai spun că o Rusie care va fi încurajată în orice mod în ceea ce face de jumătate de an în Ucraina, și care nu va răspunde pentru sângele nevinovat vărsat și pentru tot răul făcut acolo, va deveni o tot mai mare amenințare pentru Europa. Și mai apoi și pentru întreaga lume civilizată, inclusiv deci și pentru țara d-lui Trump – asta dacă fostul președinte crede cumva că „America First” e calea izbăvirii de dictatorii sângeroși ai acestui veac.     

*Sunt raiul și împărăția cerurilor unul și același lucru? Auzim când de rai, când de împărăția cerurilor - când de ambele deodată. Sunt raiul și împărăția cerurilor (împărăția lui Dumnezeu) unul și același lucru? Sfinții Părinți (între ei Sfântul Ioan Damaschinul, Cuviosul Nicodim Aghioritul etc) ne spun că nu. Ci că în rai stau drepții numai provizoriu, până la Judecata de Apoi, când vor intra împreună cu Hristos întru Impărăția cerurilor, unde vor fi în comuniune cu Sfânta Treime și se vor împărtăși direct de slava Acesteia. Împărăția lui Dumnezeu este însuși locul slavei, unde se află așadar scaunul Preasfintei Treimi, situată deasupra cerurilor, în „cerurile cerurilor", despre a cărei slavă nimeni nu poate vorbi - nici om, nici înger, nici însuși Sfântul Pavel, care a fost răpit până la al treilea cer. Iar raiul este o grădină dumnezeiască (din care a fost alungat Adam) cu pomi, cu flori, cu păsări cerești, cu o fericire nedeplină, situată „în cer".