*Pentru mine, cei circa 20.000 de protestatari din urmă cu două zile de la Parlament, împotriva dictaturii mondiale instaurate ticălos sub pretexte sanitare, sunt niște eroi. Asemeni celor din Decembrie 89 și din Iunie 90. Care și ei au fost o minoritate infimă, însă istoria le-a dat dreptate în cele din urmă. Toți servind cu inimi curate cauza libertății ca dar dumnezeiesc în vremuri de grea cumpănă. Singura deosebire între cele trei momente e că primele două au fost condamnate de singura televiziune existentă atunci, iar cel de azi de absolut toate, servind și ele atât de mizerabil Puterea.

*Pentru a da o aparență de legalitate abdicării forțate a Regelui Mihai, survenită în cursul zilei de 30 decembrie 1947, în seara aceleiași zile un număr de membri ai Partidului Comunist Român au convocat o ședință a Adunării Deputaților, care să hotărască înlăturarea Monarhiei și să proclame Republica Populară Română. Membrii Parlamentului se aflau în vacanță legală, iar deputații erau plecați în circumpscripții pentru perioada 20 decembrie-20 ianuarie. În aceste condiții, o adunare legal constituită, conform Constituției și Regulamentului Camerei, nu se putea face în aceeași zi întrucât nu existau, pe de o parte, o hotărâre legală de convocare a unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, iar pe de altă parte timpul fizic necesar pentru revenirea deputaților în Capitală. Cu toate acestea, s-a improvizat adunarea cerută, mai ales din persoane care nu aveau calitatea de deputat. La fel de monumentală a fost și ilegalitatea constând în faptul că respectiva Cameră - Adunarea Deputaților - nu avea prerogative de revizuire a Constituție (deci nici cu privire la forma de guvernământ a statului). În aceste condiții, în seara aceleiași zilei de 30 decembrie a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr 363 pentru constituirea statului român în Republica Populară Română. Și vreți să mai știți ceva? Pretinsa Lege, „adoptată” în câteva ore sub presiunea comisarilor lui Stalin la București - o rușine imensă a istoriei noastre - e în vigoare și la această oră. În sfârșit, ca să nu vă iau de la copt cozonacii și pus vinul la rece, o să vă mai povestesc eu și altă dată despre asta.

*Pare tot mai veridică informația că președintele Iohannis i-a convocat pe liderii Coaliției de guvernare pentru a-i convinge să scoată obligativitatea certificatului COVID la locul de muncă. Demersul prezidențial pare să fi avut în vedere opoziția populației față de vaccinarea obligatorie (actuala rată de vaccinare e la noi în jur de 40%, una din cele mai mici din UE), problemele de constituționalitate pe care le ridică în mod evident un asemenea certificat, ca și protestul străzii din 21 decembrie de la Parlament. Dacă se va dovedi că informația e corectă, corect ar fi și ca poziția lui Iohannis să fie salutată. Indiferent câte motive de nemulțumire am putut avea până acum - și am avut destule - față de prestația prezidentului sas.

*Atrocitățile din iunie 90 au fost posibile și din cauza instigărilor săvârșite împotriva Pieții Universității de către TVR (singura televiziune la acea vreme) și de către cotidianul Adevărul, unde combătea abject și Cristian Tudor Popescu. Abia ieșiți din noaptea iadului comunist, românii nu-și dădeau prea bine seama ce oroare era ca niște ziariști să instige statul împotriva cetățenilor proprii. Azi oamenii înțeleg bine așa ceva. De aici, șocul să vezi ce nimeni nu și-ar fi imaginat că s-ar mai putea petrece în România după trei decenii de „democrație și libertate a presei”: toate televiziunile din țară, în frunte cu același CTP și televiziunea sa, acuzând isteric statul că nu a reprimat protestul din 21 decembrie împotriva dictaturii sanitare.