Avem avantajul unui extraordinar potențial de dezvoltare, al unui popor credincios, învățat cu greul și capabil de solidaritate și de o mobilizare deosebită, al unor resurse naturale importante. Conducătorii care au servit interesele celor rău-intenționați din afară trebuie să se oprească. Și chiar să lase locul altora. În plan extern e nevoie să fim solidari cu toți cei care în spațiul căruia aparținem vor și sunt în stare să refacă solidaritatea pe valorile istorice și culturale ale acestui spațiu. Avem resurse generatoare de solidaritate și coeziune națională. Biserica - dar și Coroana, la chemarea românilor - pot să facă din nou împreună lucruri extraordinare pentru țară.

*Tu Doamne dacă poți

Tu Doamne dacă poți mă iartă,

Te-am lepădat ca Petru, dar fără de căință,

Și neavând un strop din marea lui credință,

Eu tină râncedă, iar el din piatră.

Că nu-s Avraam, ce fiul jertfă să-Ți aducă,

Ci sunt bogatul la a cărui poartă

Îl țin pe Lazăr, câinii să îl lingă,

Tu Doamne dacă poți mă iartă.

Tu Doamne dacă poți mă iartă,

Că nu-s Rahela ce în  Rama plânge

Nevrând să fie mângâiată,

Ci sunt Irod, pe mâni cu sânge.

Tu Doamne dacă poți mă iartă,

Robit de rele-n faptă,-n vorbă și în gând,

Fiu risipitor ce nu se-ntoarce sunt,

Tu Doamne dacă poți mă iartă (25 Decembrie 2021).  3 ian 2022

*V-ați îmbolnăvit de veninul pro-vaccinist pe care vi l-au vărsat în suflete niște "ziariști" ticăloși ca Bogdan Chireac, Radu Tudor ori Cosmin Prelipceanu? Vă răzbună pe cât poate și el ziaristul Horațiu Rădulescu cu dezvăluiri colosale - despre Chireac, deocamdată, și urmează Radu Tudor. E exact cum ați bănuit: Chireac e o scursură securistă înhăitată cu toți tâlharii politici de după 89, și care a ajuns la o avere de circa 75 de milioane de euro (în ultima perioadă, evident, și din propaganda criminală pro-vaccinare).

*Nimic mai sublim, parcă, decât omul pe cale către Dumnezeu. Căruia „ceva îi spune” că Dumnezeu există; îi spun, deopotrivă subliminal, rațiunea (pentru că Dumnezeu l-a creat cu rațiune, asemeni Lui), precum și dorul de Dumnezeu (pe care tot Dumnezeu i l-a sădit în suflet). „Ceva îi spune” (din ființa lui) că Dumnezeu există, iar Știința n-a reușit să-l convingă de contrariu; dar nici el n-a reușit, poate, să afle că marii savanți ai lumii, aproape fără excepție, L-au mărturisit ei înșiși, mai devreme sau mai târziu, pe Dumnezeu. Pe această cale, la această răspântie, ca nimic crucială în viața unui om, este nevoie de argumentele Religiei. Al căror număr este efectiv fără sfârșit - iar lucrul acesta cred că teologii lumii l-au spus de-a lungul istoriei mult prea rar, și de prea puține ori inechivoc. Învățătura creștină, singura a unui Dumnezeu adevărat, are argumentele infinite ale istoriei mântuirii. La fel Sfânta tradiție, viețile sfinților și ale probabil sute de miliarde de oameni care s-au mântuit și ei până azi. Cine și în ce ar putea să cuprindă aceste argumente? Nimeni decât numai Dumnezeu. În rest, la asemenea răspântii cruciale nu poți să aduci decât un argument sau două. Cum ar fi că întruparea Fiului lui Dumnezu pe pământ, propovăduirea Sa, nesfârșitele Lui minuni, pătimirea, moartea și Învierea Sa sunt lucruri consemnate istoric pe care niciun om rațional și de bună credință nu le poate contesta. Apoi, că întruparea Fiului lui Dumnezu și toate celelalte sunt adevăruri pentru care Apostolii Lui (și apoi asemeni lor sute de mii, poate milioane, de alți oameni) au primit cu bucurie moarte mucenicească. Și-ar fi dat viața mucenicește Sfântul Apostol Toma „necredinciosul” pentru adevăruri părelinice? El și ceilalți apostoli și ucenici care L-au însoțit zi de zi pe Mântuitorul timp de trei ani și jumătate pe pământ? În sfârșit, dacă toate acestea n-ar fi existat, nu cumva omului de la răspântie ar trebui să-i fie de ajuns chiar și numai banalul raționament al lui Blaise Pascal: „Dacă există Dumnezeu și nu cred, am pierdut totul. Dacă există Dumnezeu și cred, am câștigat totul"?