Nu mult după ce în februarie președintele Trump a acceptat invitația Regelui Charles la Londra, am fost conștient că suveranul britanic va pleda pentru "validarea” într-un fel sau altul a lui Nicușor Dan ca președinte de d-l Trump. M-a confirmat azi consilierul prezidențial Cristian Diaconescu care a făcut public că chestiunea invitării lui Dan la Washington a fost discutată de suveran cu șeful Casei Albe cu ocazia recentei vizite.

Am scris cu ceva timp în urmă despre mesajul public aproape instantaneu și euforic al regelui Charles către Nicușor Dan după ce acesta a ajuns președinte. Ceva cu totul neuzual la nivelul caselor regale ale lumii – cu atât mai puțin la cea britanică și în cazul lui Charles, care nu cu multe luni în urmă nu avusese un mesaj cât de cât asemănător nici chiar la alegerea celui mai important lider al lumii, și presupus cel mai important aliat al Regatului Unit – vorbesc despre președintele Trump, desigur.

Atitudinea Majestății Sale față de actualul președinte român vine indiscutabil pe filiera Familiei regale române, cu care se și înrudește, și care Familie a avut ea însăși, printr-un membru nedinastic, o poziționare neuzuală (ba chiar și mai mult) în raport cu cerința, esențială în context, a echidistanței politice. Am în vedere momentul în care s-a exprimat "mândria” că la 6 decembrie trecut Curtea Constituțională a României a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale. În ce condiții anulate, știm demult și bine, și cel mai concludent – dar și pe un contrasens frontal cu ceea ce tocmai am citat - s-au pronunțat Statele Unite însele. O dată în fața întregii Europe la Munchen (la 14 februarie) iar a doua oară prin raportul din 12 august al Departamentului de stat.

Astăzi mai mult decât oricând România are nevoie de cele mai bune relații cu SUA, și vedem bine în jurul nostru și de ce. În același timp, însă, sunt sigur că Administrația Trump va face tot ce trebuie să aibă în România un partener cu o democrație consolidată, și nu cu ceea se întâmplă atât de grav azi la noi. Și cu consecințele pe care un alt raport, foarte recent și el, al Departamentului de stat (din 30 septembrie) le reține datorate în primul rând unei stări a democrației cu totul incompatibile cu calitatea de partener strategic al celei mai mari democrații a lumii.

Încât cred că dacă liderii de la București vor să fie respectați și validați peste Ocean trebuie să se îngrijească să facă ce trebuie ca să devină respectați și "validați" în egală măsură în țară. Pentru că nici un lider al lumii, cu adevărat respectat, nu-și va pune obrazul pentru niște politicieni care nu au ei înșiși respect pentru poporul lor.